x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La întrebarea care e numele meu, am răspuns „Deşteaptă-te, române”

0
Autor: Florin Condurateanu 24 Iun 2019 - 07:50
La întrebarea care e numele meu, am răspuns „Deşteaptă-te, române”


Aşa a răspuns Mirel Rădoi care, după izbânzile teribile de la Turneul Final al Europenelor de Tineret şi bucuria  românilor cu miile în tribune și cu milioanele în faţa televizoarelor, a vorbit minunat, cu suflet în fiecare silabă: “Chiar cu buletinul în mână, la întrebarea care e numele meu am răspuns Deşteaptă-te, române”. Nimeni nu ne credita cu astfel de biruinţe în faţa unor forţe mondiale ale fotbalului. I-am surclasat pe „puii” vicecampionilor mondicali cu 4-1, iar victoria senzaţională în faţa englezilor campioni multipli cu 4-2 a uluit întreaga lume. Se afirmase apăsat că actuala reprezentativă de tineret a Angliei este cea mai valoroasă, mai talentată de totdeauna. Portarul şi căpitanul Ionuţ Radu recunoştea printre lacrimi de bucurie: “Unde picioarele nu au ajuns, a ajuns inima, noi am jucat cu inima”!  Dinamita fotbalistică explodând hotărâtor pentru victoria românescă a fost fără tăgadă Florinel Coman. În numai 17 minute după ce abia intrase pe teren, Florinel a provocat panaltiul, fundaşii englezi au rămas cu gura căscată la pirueta genială a lui Coman şi au apelat la cotonogeală, apoi Florinel a şutat de două ori de departe şi răsfăţaţii englezi  au privit tabela desumflaţi. Scorul nu putea fi contrazis, 4-2. Subliniem ceva ce nu s-a mai spus, strălucirea lui Florinel Coman înseamnă şi izbânda copiilor români cu părinţii plecaţi departe, crescuţi de bunici. Florinel provine dintr-o familie nevoiaşă din Brăila, tatăl şi mama s-au dus la mii de kilometri ca să trimită ceva bani acasă, Florinel a fost crescut şi condus pe drumul sportului înalt de bunică. Este şi biruinţa încrederii nestrămutate a lui Haji senior în talentul românesc, dar şi în munca fără odihnă.  Când Gică Hagi a coborât din tribunele cu peste 8.000 de români îmbrăcaţi în galbenul drapelului, suporterii noştri  s-au repezit să-i sărute mâna. Cei mai mulţi eroi din derbi erau elevii lui, crescuţi de el cu iubire, înţelegere, imbold permanent. Iar fiul Ianis, iarăşi autor al unui gol, duce mai departe un nume de legendă, de fală românească, numele de Hagi.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de