x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La moartea lui Teo Peter

0
Autor: Marius Tucă 05 Dec 2004 - 00:00

In meseria mizerabila pe care o facem, la auzul unei nenorociri, primul instinct care ne zvacneste din sange este cel profesional. Care, apoi, daca a mai ramas ceva din omul din noi, se amesteca instantaneu cu socul emotional.

La moartea lui Teo Peter, la aflarea vestii despre moartea lui, cateva secunde n-am fost in stare sa spun nimic. Parca imi murise un prieten bun. Avem atatia prieteni buni, de suflet chiar, cu care vorbim de cateva ori in viata, prieteni pe care-i stim "acolo" si nu ne permitem sa-i deranjam decat arareori. Si atunci cand ni se intampla o nenorocire intelegem mai bine relatia noastra nevazuta, nesimtita, inchipuita, dar, vai, atat de adevarata si de puternica tocmai prin natura ei.

In meseria mizerabila pe care o facem nu mai avem timp de reculegere.

Un mecanism construit in sine in ani si ani, fara voia noastra, declanseaza in noi investigatorul!

In cazul mortii lui Teo Peter, chiar procurorul din noi.

Moartea lui a devenit dintr-o data ceva rece si ne intereseaza doar cum a fost posibil teribilul accident.

De ce angajatul Ambasadei Americane n-a vrut sa i se recolteze probe de sange?

Cum adica vine asta cu instrumentarul Ambasadei Americane la Bucuresti?

Exista cumva instrumentarul americanilor si restul lumii cu instrumentarul sau?

Cum se poate ca la moartea unui om, pentru ca e vorba de angajatul Ambasadei Americane, sa apara reguli noi, legi noi, invocandu-se fel si fel de uzante diplomatice si imunitati?

Ne punem toate aceste intrebari doar pentru ca e vorba de un angajat al Ambasadei Americane sau pentru ca e vorba de moartea lui Teo Peter?

Ce reactie ne poate da in meseria mizerabila pe care o facem faptul ca angajatul Ambasadei Americane a fost scos din tara, decat reactia de furie a oricarui om care a vazut ceea ce s-a intamplat?

Se spune ca suntem egali in fata mortii.

Se pare ca unii sunt mai egali decat alti atunci cand vine vorba de moartea altora, la care au participat chiar ei.

De acolo de sus, de unde este si ne priveste, ma intreb impins de meseria mizerabila pe care o facem ce-o zice Teo Peter de nedreptatea asta, nedreptatea vietii si mortii sale totodata?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   moartea,   teo peter,   ambasadei americane

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de