La o cafea amară, cu FMI

Premierul desemnat Victor Ponta si ministeriabilii alesi de el ieri au avut o intalnire informala cu Delegatia FMI-BM-CE. Sa se cunoasca, sa avanseze cateva dintre criteriile in baza carora vor trata, daca Guvernul va fi validat de Parlament, sa revada, fie si pro forma, parcursul pe care-l va avea Romania, indatorata pana-n gat la cele trei institutii de catre fostii guvernanti. Mai ales ca Ponta si USL preiau fraiele avand in fata avalansa restituirii imprumuturilor, glazurate cu substantiale dobanzi.

Este de presupus, oricum de dorit, ca acest nou Cabinet sa-i faca pe Jeffrey Franks si pe urmasul sau olandez, Erik De Vrijer, sa inteleaga din capul locului ca de-acum inainte au la Bucuresti un interlocutor legitim, iar acesta e Guvernul Romaniei, cel care, constitutional, administreaza tara. De trei ani, de cand invata romaneste, Franks n-a avut in Executiv un partener de dialog, n-a avut in Emil Boc un interlocutor valabil, cu puncte de vedere proprii si veghind la interesul national, ci doar o gazda pentru scurte vizite de protocol (unde, apropo de ipocrizie, ca sa-i demonstreze ca e pus pe austeritate, la prima intalnire, din 2009, Boc i-a servit cafeaua in pahare de plastic...), totul fiind decis in discutiile de la Cotroceni, cu Traian Basescu. Prim-ministrul roman nu mai avea de facut decat sa semneze - chiar fara ca Parlamentul sa fie informat - scrisori de intentie deja intocmite si apoi sa le transpuna in masuri care au accentuat caderea economica si, mai ales, au prabusit insuportabil nivelul de trai.

Pentru ca, mai cu seama in ultimii doi ani, politica tarii, decisa de Traian Basescu de coniventa cu FMI, asta a fost: aservirea economiei romanesti altor interese, din afara tarii, instrainarea dubioasa a unor companii de stat, privatizare paguboasa, care viza in aceste zile si ceea ce mai ramasese din resursele subsolului. Fara a pune nimic in loc, fara programe de redresare viabile, fara incurajarea economiei private romanesti.
Bomboana pe coliva, care a dus tara in pragul unor grave conflicte, a fost, de doi ani incoace, inversunarea cu care Traian Basescu a impus distrugerea statului social, a oricaror raspunderi a guvernantilor pentru soarta cetatenilor. Politica antinationala, care s-a regasit in succesivele scrisori de intentie ale Guvernului catre FMI, bancherii lumii spalandu-se pe maini de fiecare data: "Nu noi am impus masurile concrete, aste le-a stabilit Executivul roman". Guvernul Ponta are de iesit din acest clinci.

Chiar daca e vorba doar de o intalnire informala, Delegatia FMI trebuia facuta sa inteleaga ca se afla intr-un stat suveran, in care partenerul sau de dialog practic se afla in palatul Victoria, nu la Cotroceni. Ca 90% din populatie aprecia ca tara se indrepta intr-o directie gresita si ca era prost administrata, ca efectiv nu avea guvern, ci doar un cor de yesmeni. Ca electoratul spera si vrea ca un Cabinet competent si cu coloana vertebrala sa se exercite ca atare, inclusiv respectand obligatiile externe. Dar printr-o politica interna decisa la Bucuresti, nu in alta parte. Si nu de catre un presedinte neavand astfel de prerogative constitutionale. Pe care insa si le-a insusit abuziv, cu rezultate economice, dar mai cu seama sociale, dezastruoase.