x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

La stînga ori la dreapta. şi, uneori, în sus

0
Autor: Tudor Octavian 20 Iun 2008 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Trei bărbaţi, unul din Piteşti, altul din Bucureşti şi al treilea din Brăila, au decis, independent unul de celălalt, ca în prima lor zi de pensie să se apuce de reparat acoperişul casei. Cu doi din ei s-a rupt scara şi au murit la spital, iar celui din Brăila i s-a amputat un picior. Degeaba şi-a propus omul din Brăila ca, odată pensionat, să facă toate lucrurile pentru care n-avusese timp înainte, că n-a mai fost bun de nimic.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Trei bărbaţi, unul din Piteşti, altul din Bucureşti şi al treilea din Brăila, au decis, independent unul de celălalt, ca în prima lor zi de pensie să se apuce de reparat acoperişul casei. Cu doi din ei s-a rupt scara şi au murit la spital, iar celui din Brăila i s-a amputat un picior. Degeaba şi-a propus omul din Brăila ca, odată pensionat, să facă toate lucrurile pentru care n-avusese timp înainte, că n-a mai fost bun de nimic.

Un alt bărbat, pe care de asemenea îl cunosc, îmi spune foarte stresat că are probleme la acoperişul blocului, deşi el locuieşte la etajul al doilea.

Mai ştiu un pensionar, care s-a suit în pod, în prima zi în care ar fi fost să se bucure că nu mai merge la serviciu, şi s-a spînzurat de o grindă. Numai că grinda s-a rupt, fiindcă acoperişul nu mai fusese reparat de mult.

Pe unul din pensionarii din blocul vecin îl văd în fiecare dimineaţă, cînd îmi scot căţelul la o plimbare mică în jurul casei, cum stă minute întregi şi se întreabă încotro s-o apuce. Dacă l-am văzut luînd-o la dreapta, pot fi sigur că în ziua următoare o s-o ia la stînga. În faţă nu poate – că sînt maşini, în spate – nici atît, fiindcă sînt ziduri, iar în jos, mai bine să nu vorbim despre asta! Cînd a ieşit la pensie, s-a angajat, dar nu s-a ţinut de lucru, să repare acoperişul de care a vrut să se spînzure pensionarul care nu mai vedea nici o ieşire din situaţia lui. Adică din situaţia omului de care brusc nu mai are nimeni nevoie şi pe care toţi îl îndeamnă să se odihnească.

Dacă ar exista o statistică a cazurilor în care oamenii s-au suit pe casele lor în prima zi de pensie şi şi-au rupt cîte ceva sau chiar au luat-o la vale cu olană cu tot, am descoperi un motiv de natură conceptuală la care bărbaţii nu se gîndeau înainte. Pensionarii sînt fascinaţi de înălţimi. Ca să nu vulgarizăm, n-o să-i pomenesc pe cei care se aruncă de pe blocuri.

Că bărbaţii ieşiţi la pensie sînt preocupaţi de tot ce urcă, se înalţă ori saltă în sus o dovedeşte şi felul în care se uită, în parc, bătrînii cum saltă ţîţele domnişoarelor sus-jos, sus-jos! Domnul care, în ultimii zece ani, ori mai bine zis din ziua în care nevastă-sa i-a zis să nu mai stea tot timpul în casă, că înnebuneşte, să iasă la plimbare, a apucat-o la ieşirea din bloc cînd la stînga, de 3.000 de ori, cînd de 3.000 de ori la dreapta, acum se duce drept înainte, în parc, ocupă pentru cîteva ceasuri o bancă şi se uită la fundurile şi la sînii femeilor. E mai bine decît să se suie pe acoperişuri sau să se spînzure de plictiseală. Privitul la o vîrstă înaintată nu mai e o chestiune de sex, ci una de împăcare cu lumea. Cînd ceva s-a terminat şi nu mai există drum de întoarcere, bărbaţii se consolează cu privitul. De reparatul acoperişului să se mai ocupe şi alţii. Tinerii, de pildă, care altceva decît să fluiere, să spună tîmpenii şi să fie golani cînd văd o femeie frumoasă nu ştiu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de