x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lacrimă pe inima părinţilor

0
Autor: Florin Condurateanu 23 Feb 2015 - 13:46
“Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei, /Care ştiu dureros ce e suta de lei./ De sunt tineri sau nu, după actele lor,/ Nu contează deloc, ei albiră de dor? Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,/ Câtă muncă în plus şi ce chin, cât nesomn./ “ Pentru purtare ireproşabilă Gică Popescu a primit o învoire de câteva zile pentru a le petrece cu familia. Ei bine, căpitanul Craiovei şi al naţionalei, nu s-a dus imediat acasă la copii şi nevastă, ci a mers în viteză până la Calafatul natal, unde a plâns singur pe piatra de mormânt a tatălui. Baciul se simte vinovat faţă de tatăl lui drag, olteanul mândru care l-a ascuns când Staeaua vroia să-l ia cu arcanul, aşa că Gică Popescu a rămas la Craiova, campioana unei mari iubiri. Se învinovăţeşte exagerat Gică cum că tatăl lui a suferit un infarct de supărare că fiul lui a ajuns după gratii. După lacrimile de la cimitir Gică Popescu a dat de pomană cea mai mare parte a hainelor tatălui  şi abia apoi a pornit spre  Bucureşti la nevastă, copii şi mamă. Îmi povestea în emisiune Gică Popescu că tatăl Constantin Păunescu îl lua pe el copilul şi se duceau în fundul curţii pe unde curgea Dunărea şi priveau fără nici un cuvânt cum curge eternitatea românească. “ Cine are părinţi pe pământ nu în gând/ Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.../ Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor/ Dacă nu au murit trişti în casele lor/ “. Tatăl lui Chivu a fost pentru Cristi imboldul, ambiţia, tenacitatea de a atinge podiumul. S-a îmbolnăvit de cancer şi-şi trăia din greu ultimele ore. S-a agăţat cu unghiile de ultimele pâlpâiri de viaţă pentru c a fiul lui drag să revină acasă de la meci. S-a încuiat cu el în cameră 10 minute, au vorbit şi abia apoi cu suflet uşor s-a ridicat la cer. Nimeni nu ştie nici azi ce au vorbit Cristi şi tatăl aflat pe hotarul morţii. Când Chivu a debutat la naţională şi în meciul decisiv european a marcat un gol nemţilor, marile agenţii au difuzat poza cu Cristi alergând cu braţele deschise a zbor şi cu lacrimi pe obraz, pasămite lacrimile bucuriei. În emisiunea mea de la Antenă Chivu s-a destăinuit că plângea fiindcă tatăl lui nu e în tribune să-l vadă. Ani lungi s-a zbuciumat Stela Popescu să-l aducă lângă ea în ţară şi pe tatăl ei, rămas sub talpa ruşilor în Basarabia. Când i-a simţit tic-tacul inimii în odaia alăturată n-a ştiut cum să-l răsfeţe. Sergiu Nicolaescu a zis că cel mai mult a iubit mama şi ţara. Mama lui, olteanca de pe Jii care a luptat ca cercetaş în război şi care-l alăpta cântându-i cântece patriotice.

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de