Lacrimi fără paşaport

Când soarta pune ochi răuvoitori pe câte un biet om, îl perpeleşte ca pe o clătită, îşi bate joc de el, nu-l loveşte o dată şi decisiv, ci îl izbeşte în reprize şi îl chinuie prin terapii intensive departe de acasă. Ce putea să-i dea mai rău soarta unei familii cumsecade, modestă şi harnică din Gorj decât să-i îmbrâncească pe cei doi copii în  situaţii stranii. Tânărul şofer de TIR Marian Roşca este una dintre victimele prinse sub dărâmăturile viaductului din preajma Genovei. Olteanul lucra în Franţa şi doar o dată pe lună făcea un transport şi în Italia. Se apropia ziua lui, mai era un pic până la Sfânta Maria şi Marian Roşca se afla cu camionul pe viaduct tocmai când s-a prăbuşit şoseaua de supratraversare.Visul lui de a-şi ridica o casă în comuna din Gorj s-a dărâmat o dată cu viaductul. Nu numai că s-a surpat şoseaua când el se afla cu roţile pe viaduct, dar şi continuarea e stranie. Autorităţile italiene l-au anunţat ca pe unul dintre cei 39 de morţi, fratele a căutat cadavrul în morgă şi nu l-a găsit. A pâlpâit o speranţă! Alergând din spital în spital, fratele l-a descoperit pe Marian Roşca la terapie intensivă, în comă, cu complicaţii grave. Acum câţiva ani, sora lui se dusese pe o pajişte aproape de casă, s-a iscat o furtună şi un fulger nebun s-a scurs în pământ prin trupul firav al fetişcanei. Să-ţi îngropi fiica trăznită de cerul frământat de viforniţă! Românii au plecat în pribegie ca să câştige câteva sute de euro, cu care să-şi întreţină familia, părinţii rămaşi acasă fără loc de muncă. Oftează milioanele de români din pribegie, “udăm perna de lacrimi în fiecare seară de dor de acasă”. Petre Dumitru era un român din Olteniţa, silit de şomaj să lucreze în Spania, femeia lui n-a găsit de muncă decât în Italia şi băiatul a rămas acasă în îngrijirea bunicilor bătrâni. Petre a plecat iarăşi spre munca lui din Spania, dar în autocar a simţit că inima dă rateuri. În Barcelona, salvarea l-a luat şi l-a dus în spital, bagajele i-au rămas în autocar. A doua zi, Petre a fost externat şi neştiind de unde să lege firul destinului, s-a aşezat pe o bancă într-un părculeţ. Inima l-a trădat din nou şi sărmanul bărbat de pe malul Dunării a murit pe o bancă, într-un scuar, la mii de kilometri de casa lui. Surorile disperate au rugat televiziunile să solicite ajutorul românilor de suflet, să doneze câţiva euro pentru a-l aduce pe Petre în sicriu de zinc. Colegii de şcoală ai băiatului, rudele, prietenii cu chiu cu vai adunaseră 2.700 de euro şi pentru aducerea acasă a românului mort undeva în Europa erau necesari 7.500 de euro. Cămăşile de schimb din sacoşă şi cele câteva poze, care să-i ostoiască dorul de familie şi casă, nu se ştie unde au ajuns.