Land of choice!

Bucureşti, la o staţie de Piaţa Victoriei. O stradă care leagă Piaţa 1 Mai de Pri­măria Sectorului 1. Până acum vreo lu­nă de zile cel mai de seamă locuitor al acestei străzi era măcelarul. Şi ştiau as­ta toţi locuitorii de pe străzile vecine. Cum puteau să nu ştie? Maşinile de lux ale negustorului de carne, parcate la ni­mereală pe aceste străzi, le aduceau aminte lucrul acesta. Mai cu seamă atunci când le ocupau trotuarele, blo­cându-le porţile de intrare în curte. În urmă cu o lună s-a întâmplat un lucru surprinzător. Pe Strada Alexandru Câm­peanu a apărut un locuitor mai important ca măcelarul. Şi chiar mai înfumurat decât el. Dovadă: faptul că noul venit s-a instalat fix în mijlocul străzii, aproape de intersecţia acesteia cu Bulevardul Ion Mihalache. La înce­put nu prea îl observai. Îşi vedea liniş­tit de viaţa lui, mai bine zis a ei, fiindcă despre o ea este vorba, dar cu timpul a început să emită pretenţii. Că să fie privită cu respect de cei care îi trec prin preajmă. Şi că, auzi tupeu, să vină primarul Chiliman să-i spună nu ştiu ce la ureche. Eu, ca om ce străbate zilnic locul cu pricina, cred altceva. Că nemernica i-a pus gând rău domnului primar. Vrea să-l momească să cadă în ea. Ar cam avea unde, că s-a tot lărgit, ajungând taman bună să-l înghită pe Chiliman cu promisiuni electorale cu tot. Teamă mi-e însă că va fi altcineva victima. Un om de rând, la pachet cu maşina sa personală. Că ea creşte, creşte zilnic în dimensiuni. Sper să n-o păţească măcelarul. Poporul are nevoie în continuare de cârnaţii lui. Noi, megieşii, n-am putea suporta şo­cul de a nu-i mai vedea într-o zi ma­şi­nile parcate în porţile noastre. Haideţi, dom' primar, fiţi bărbat! Confruntaţi-vă cu groapa! Până n-o ia singură la pas spre Primărie, încercând să vă găsească.

Zărneşti. O străduţă pe care edilii nu s-au obosit să o înscrie pe harta ora­şu­lui. Sunt doar câteva căsuţe aici, iar în capăt, un mic magazin alimentar. De la existenţa acestuia pleacă tot farmecul locului, în sensul că nişte indivizi ce par să locuiască prin apropiere ocupă zi de zi străduţa de care vorbim, în­de­letnicindu-se cu golitul sticlelor pe care şi le procură de la magazinul de alături. Indivizii sunt hotărâţi şi te­mei­nici, prin asta înţelegându-se că-şi aduc scăunele de acasă, ca să nu bea stând în picioare, infirmând astfel spu­sa că cine stă în picioare bea mai mult. Lor le iese stând jos. Treaba cu băutul mult, vreau să spun. Numai că ce se umple mai trebuie şi golit. Respectivii se folosesc tot de stradă pentru asta. Cum să-şi ducă băşica udului până acasă? Gardurile curţilor vecine par făcute să servească acestui minunat scop. Din nefericire, mai apare uneori câte o maşină care îi deranjează pe cheflii. Dar  nu într-atâta cât îi deranjează chefliii pe cei din maşină. Aceştia, bieţi turişti nevinovaţi, încearcă să ajungă la pensiunea din celălalt capăt al străduţei. Proprietarul pensiunii încearcă de ani buni să ajungă la o rezolvare a situaţiei. S-a rugat şi de consumatori, şi de pa­tronii magazinului, şi de Poliţie, dar fă­ră succes. Cârciuma în aer liber func­ţio­nează nestingherită, cu deşertatul vezicii urinare la vedere. Land of choice! Cine e curios să vadă cum o şleahtă de turbulenţi cu privire de vin vărsat se pişă zilnic pe lege, întrucât străduţa nu are, aşa cum spuneam, nume, le dăm ca punct de reper spatele service-ului Bosch din oraşul Zărneşti, România.

Aceeaşi ţară. Drumul european ce duce la Piteşti dinspre Braşov. Peisaje de pus în ramă. Parcă prea multă frumu­seţe pentru un drum pe care maşinile şi-ar scrânti cu uşurinţă picioarele, dacă ar avea aşa ceva, şi nu roţi. Dar nu aceasta este beleaua cea mai mare. În buricul oraşului Câmpulung Muscel, europeanul nostru o coteşte brusc la dreapta şi o taie, pe unde credeţi?, prin piaţă. Adică printre tarabele cu zarzavaturi şi galan­tarele cu brânză şi mânătărci. Cu un autovehicul niţeluş mai lat în şolduri, ai toate şansele să dai cu cracii în sus şi tarabele, şi precupeţele. Ehei, nea Tudorică, urmaşii matale te-au întrecut. Au tri­mis o ditamai şoseaua europeană să facă piaţa. Şosea europeană, soluţie europeană. Păi, cum să nu le zici acestor oameni de ispravă merci. Poate că data viitoare cei care călătoresc de la Braşov la Piteşti vor tranzita oraşul Câmpulung prin curtea primarului. Sau, de ce nu, prin dormitorul lui.