Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„Omul e făcut din două părţi, minte şi trup, doar că trupul are parte de mai multă distracţie”, spunea actorul Woody Allen. Pornind de la aceasta, apare întrebarea: de care lucruri amuzante are parte trupul nostru?
„Singurul lucru care ne consolează de mizeriile noastre este distracţia; şi totuşi ea este cea mai mare dintre mizeriile noastre. Căci aceasta este ceea ce ne împiedică mai ales să ne gândim la noi şi ne face să ne pierdem pe nesimţite. Fără ea ne-am afla în plictiseală şi aceasta ne-ar împinge să căutăm un mijloc mai solid de a ieşi din ea. Dar distracţia ne amăgeşte şi face ca să sosim pe nesimţite la moarte”, susţine filosoful Blaise Pascal. Astfel stând lucrurile, înţelegem ba că distracţia este un lucru bun, ba că dăunează. Cine mai pricepe ceva?!?
Toată ziua: „Distracţie plăcută!” sau „Măcar să te distrezi...”. Mă tot întreb ce e aia distracţie. Un copil credea că distracţia este o activitate pentru funcţionarea oamenilor care au o viaţă grea din cauza faptului că se concentrează mult la serviciu. Că sunt ca o oală cu supă sub presiune, iar dacă nu este eliberată, aceasta explodează şi oamenii devin dăunători societăţii lor. Probabil că de acolo pleacă nevoia oamenilor de distracţie – de la stres, prea multă muncă, plictiseală, depresie. Avem nevoie să facem lucruri care ne luminează ziua, ne fac martori la cum arată fictiv al nouălea cer. Cei din generaţia care şi-a trăit anii nebuni prin club se simt cel mai bine dansând în fum până în zorii zilei. Pe de altă parte, pe cei rebeli îi vedem în extaz la chefuri, înecaţi în alcool, droguri, femei uşoare.
Ocupaţia preferată din serile mai libere ale altora e petrecerea dată în pijamale la un prieten acasă jucând cărţi, table, remi, „lapte gros” şi pufăind o narghilea cu arome puternice. Unii văd distracţie într-o cursă nebună cu căruciorul în parcarea unui hipermarket. Sau în soarberea cu putere a spaghetelor, rând pe rând. În ruperea posteriorului după parcurgerea pârtiei pe o pungă de plastic, în tragerea de vânturi cu subraţul, în rostirea glumelor precum „Dimineaţa cântă cucu, fraierii se duc la lucru; bate şi ţi se va deschide... proces verbal”.
„Distracţie plăcută!” sau „Să te distrezi!” se poate traduce simplu cu „Îţi doresc să trăieşti acea senzaţie plăcută pe care ţi-o poţi induce prin felurile moduri”. „Eu şi prietenele mele ne petrecem timpul la întâlniri la un cocteil alcoolic/nonalcoolic. Astfel ne rupem de grijile cotidiene, evadăm într-o lume antrenantă”, declară o tânără petrecăreaţă, Liviana. O studentă de 22 ani, Andra O., aprobă: „Pentru mine, distracţia semnifică timp de calitate petrecut cu prietenii mei. Pe noi, până şi o banală ieşire ne poate binedispune. Adesea organizăm ieşiri în care ne răsfăţăm cu o cafea, un film, un cocteil. Distracţia este definită prin multe feluri, însă totul depinde de persoanele cu care noi considerăm că ne «distrăm». Ea poate fi plăcută, dar şi periculoasă şi dăunătoare. Totul depinde de limitele păstrate de noi”. Aşadar, se poate. Românii se distrează, se simt fericiţi şi tineri fără un buget impresionant. În ajutorul acestora, „logodeşte, Doamne, apetitul de muncă al neamului cu cel de distracţie al românului.” după cum zicea Vasile Ghica.
