x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lăutarii de cârciumă aduc inspiraţie vedetelor?

0
Autor: Florin Condurateanu 13 Sep 2018 - 07:15
Lăutarii de cârciumă aduc inspiraţie vedetelor?


Există voci susţinătoare ale ideii că, fără o componentă boemă, lucrarea slujitorilor scenei, ai ecranului, ai arenei sportive riscă să fie doar o realizare de funcţionari conştiincioşi. Evoluează corect, dar nu apare o scăpărare de imaginaţie, care naşte o replică şi o mimică de ridicat spectatorii în picioare, nu se vede pe gazon un dribling, o pasă “oaţă” cu călcâiul, în stare să buimăcească adversarii şi să stârnească urale în tribune. Boema în lumea artiştilor, a sportivilor a dus la tunet de aplauze şi cor de bisuri. Există teoria că aceste momente de excepţie se alimentau şi din orele de taifasuri la un pahar de vin, la cântatul lăutarului pe strune cu o melodie de inimă albastră. Erau vestite nopţile de la cârciuma “Şarpele roşu”, unde depănau amintiri, rosteau vorbe de duh Ştefan Iordache şi Gigi Dinică, pe fundal auzindu-se Nelu Ploieşteanu: “Sunt vagabondul vieţii mele, măturător de praf de stele!”. În acele localuri, au devenit stâlpi de rezistenţă replicile lui Dinică: “Ţară mică, mese puţine” sau “Domnişoară, ai mâna aşa de rece, de-mi vine să te invit să strângi în palmă paharul meu cu vin de vară, să-l răceşti!”. Se zice că Dobrin n-ar fi bătut aproape singur echipa dinamovistă, răpindu-i titlul chiar pe stadionul din Ştefan cel Mare, dacă Gicu n-ar fi întârziat adesea la câte o masă cu suporterii în faţa sticlelor de ţuică de Piteşti, alintată “ochii lui Dobrin”.

Un mare talent, din păcate frânat cam la jumătatea realizării de vârf, Ionuţ Luţu, poreclit HagiLuţu, a fost mare amator de petreceri cu lăutari. Când îl transferaseră japonezii de la Craiova, Luţu a plătit biletele unor lăutari de of şi inimă albastră pentru a traversa globul să ajungă la Tokio şi să-i cânte de suflet. Povestirile lui Luţu au avut lipici teribil la spectatori, la colegii de fotbal. Instorisea Luţu cum fugea din cantonament. Când se însera de-a binelea, lua carnea din mâncarea de la cină într-un buzunar, căptuşit cu pungă de plastic, ascundea fripturica în tufişul de la intrarea în cantonament şi, când revenea noaptea târziu, le dădea câinilor porţia lui de carne, ca să nu latre. Totuşi, prea mult vin i-a luat prea repede dintre noi pe marii artişti  Pintea şi Rauţchi.

 

 

Citeşte mai multe despre:   lautarii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de