Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Celor care nu-si platesc taxele la stat li se iau ajutoarele sociale, anunta presa zilele trecute. Cine are mai mult de un gram de aur sau orice alt metal pretios, adio ajutor social! 'Li se iau tot celor care n-au', m-am auzit gandind. Despre asta a vorbit si Iisus acum 2.000 de ani: 'Celui ce n-are i se ia si ce are; iar celui ce are i se mai da'. Cu totii auzim asta la biserici, dar – atunci cand o si legiferam – nu se intampla pentru ca intelegem in expresia Mantuitorului o lege a mintii, a creatiei, nu pentru ca privim constient si cu intelepciune in esenta fiintei umane, ci dimpotriva, fiindca raspundem inconstient unei stari de disperare a mintii omenesti.
Legiuitorii umani fac legi 'dezumanizante', care confirma doar faptul ca mintile oamenilor s-au umplut de si mai multa amaraciune, faptul ca mintile a mii de oameni si-au repetat cu disperare 'nu am bani, nu am cu ce sa platesc taxele, nu am bani de mancare'. O mai neagra si inrobitoare disperare a mintii atrage alte pierderi, un rau de care nu te poti dispensa, pe care nu stii cum sa-l indrepti, te atrage in raul mai rau sau iti aduce o lege a taxelor, in vreme ce ajutorul cu pricina nu-ti ajunge nici sa mananci o saptamana. Daca traiesti numai din ajutorul social (si pentru unii asta se intampla) si esti obligat sa platesti taxe, esti pierdut.
Esti asa cum ti-ai imaginat, cum ai gandit, cum ai prezis, esti atras intr-o capcana fara iesire si intr-o prapastie a disperarii fara seaman, o capcana din care poti iesi numai ajutat din afara. Mintea omului pierdut nu se mai poate ajuta singura. Nu mai poate gandi ca ar putea fi bine, in timp ce raul absolut ii pluteste in fata, in vreme ce raul e materializat sub forma foamei, a mizeriei, a decaderii si a luptei pentru supravietuire. O lege care-l conditioneaza si-l constrange pe cel care nu are sesizeaza existenta unei stari de deprimare teribila a oamenilor care traiesc din ajutoare sociale, daca ne raportam strict la parabola lui Iisus.
O lege care vine sa-i ia copilului sarac alocatia sesizeaza ca acel copil sarac e marcat grozav de saracie si de lipsuri. Legea aceasta nu gandeste in termenii despre care tot Mantuitorul ne-a vorbit intr-o alta parabola a sa: 'Daca-i dai celui flamand, Mie imi dai', ci in termenii accentuarii disperarii de a 'a nu avea'!
Un cercetator modern al starilor inalte ale constiintei, David Hawkins, a spus ca, atunci cand oamenii sunt privati de cele necesare supravietuirii, actiunile agresive si infractiunile facute pentru a trai sunt justificate. Daca-i asa, o lege care ameninta supravietuirea, o lege care ia de la cel ce nu are nu face altceva decat sa incerce sa repare o infractiune financiara, dar sa invite la alte tipuri de infractiune, la violenta si la agresivitate, justificate de nevoia de supravietuire. Fara indoiala, vor fi multi aceia ce nu-si pot plati taxele si vor ramane si fara acel minim de ajutor pe care-l primeau.
Precum parintele care-a spart farmacia intr-o noapte in care copilul sau avea febra mare si viata ii era pusa in pericol, oamenii fara surse de venit ar putea fi constransi sa comita infractiuni pentru supravietuire. Daca privim lucrurile din aceste unghiuri, pe de o parte a faptului ca prezenta legii sesizeaza o accentuare a deprimarii si disperarii unor categorii sociale, pe fondul lipsurilor si al unei incapacitati de a iesi din ele fara ajutor, iar pe de alta parte faptul ca aceeasi lege risca sa impinga oamenii nevoiasi catre infractionalitate, se poate sa ajungem la concluzia ca a-i ajuta sa se ridice din starea de disperare ar fi cel mai potrivit mod de a ne ajuta si pe noi insine.
