x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Legenda fericirii celorlalţi!

0
Autor: Maria Timuc 21 Apr 2012 - 09:06
Legenda fericirii celorlalţi!


Una dintre legendele secrete ale oamenilor spune ca "altii sunt fericiti, au tot ce le trebuie, nu simt niciodata disperarea, sentimentul esecului, al pierderii sau al lipsei de iubire, sunt niste alintati ai sortii, iar noi dimpotriva, am scrie romane intregi despre chinurile tainice ce ne-au bantuit vietile". Poate ca nu ne spunem legenda cu aceste cuvinte neaparat, poate suna pentru fiecare intr-un fel personal, dar ideea ramane aceeasi: noi suntem centrul universului suferintei, iar altii sunt fericiti.

Legenda aceasta ne inchide mintea cumva, ne indeparteaza de adevar, ne induce in eroare si face sa percepem nedreptatea, raul, emotia negativa, in toate formele ei, iar pe noi sa ne vedem si sa ne simtim singuri si fara nici o putere. In realitate, legenda fericirii altora si a nefericirii noastre este traita tainic de toate fiintele. Bogatia si viata luxoasa, saracia sau austeritatea, valoarea sociala sau alte acareturi ce ne insotesc existenta nu izbutesc sa ne acopere golul si suferinta in fata unor evenimente de viata care par sa ne spulbere. Bogat sau sarac, frumos sau urat, sfant sau pacatos, oricum ar fi, arice ar face si orice ar avea, omul este constrans sa experimenteze, sa traiasca si sa se confrunte cu lumina, dar si cu umbra din sine insusi.

In perioada luminii din noi, traim un soi de viata dulce; lucrurile la care ne gandim se intampla, ceea ce ne dorim apare, ceea ce vrem e usor de obtinut. Invatam lin, traim frumos, obstacolele par marunte, problemele rezolvabile, avem putere asupra lumii si a lucrurilor din jur, avem un sentiment de a controla si, mai ales, un sentiment profund al puterii personale. Partea noastra luminoasa pare a fi vrajita, miraculoasa sau macar linistita si frumoasa. Ceea ce nu stim, inca, este faptul ca, in timp ce curgem o data cu lumina din noi, micile conflicte, micile probleme, micile neajunsuri acumuleaza si ele energie.

Supradimensionam micile piedici, exageram micile conflicte, facem dintr-o biata problema un capat de tara si, chiar daca efectele pe moment nu par sa ne afecteze, reactiile negative acumuleaza energie in subconstient. In mod normal si firesc, nu ne acceptam pe noi insine ca fiinte furioase, rele, agresive, nu ne place sa stim ca uram si ne prefacem multa vreme ca altii simt asemenea emotii distructive, dar nu am putea fi noi aceia. Pe vremea luminii noastre, proiectam umbra asupra altora, asa ca altii arata nefericiti, rai si urati, iar noi... suntem puternici si mult mai capabili de fericire. Umbra ni se vede pe chipurile altora, umbra e undeva, in lume, dar noi n-avem a face cu ceva atat de monstruos, ne spunem tainic.

Pe vremea intunericului nostru, insa, cand am acumulat suficient de multa energie negativa in subconstient, ne parvine in minte legenda fericirii celorlalti si a suferintei noastre. Evenimente de viata teribile pot sa ne arunce in propria umbra ca intr-un Iad, ca intr-o dureroasa si abstracta stare de neputiinta si de intuneric interior. Orice eveniment de viata ne-ar azvarli in umbra, suntem noi acolo, acele parti din noi pe care nu le-am acceptat, caci le vedeam in lume pe vremea luminii. In fata suferintei (de exemplu, un divort, o pierdere majora, o boala, un conflict sau o avalansa de probleme) ar fi util sa stim ca am intrat in propria noastra umbra si ca de acolo, din intuneric, nu putem gasi solutii luminoase. A sti ca umbra-i trecatoare, ca si suferinta trece inseamna a accepta existenta insasi si, in cele din urma, a culege intelepciunea umbrei noastre, care ne arata ca suntem cu totii nefericiti uneori si fericiti alteori, dar nu neaparat in acelasi timp!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de