Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
In esenţă, e de inţeles că numai 4 milioane de romăni sunt cu adevărat patrioţi şi munciţi de grija viitorului politic al ţării. La o privire mai atentă, a naibii concidenţă, numărul membrilor defunctului Partid Comunist Romăn (PCR), a cărui activitate a combătut-o, in Parlament şi intr-un volum omagial marca Tismăneanu (editat pe bani publici, fără licitaţie şi văndut la 750.000 de lei vechi bucata de Liiceanu), Intăiul Anticomunist al patriei.
In esenţă, e de inţeles că numai 4 milioane de romăni sunt cu adevărat patrioţi şi munciţi de grija viitorului politic al ţării. La o privire mai atentă, a naibii concidenţă, numărul membrilor defunctului Partid Comunist Romăn (PCR), a cărui activitate a combătut-o, in Parlament şi intr-un volum omagial marca Tismăneanu (editat pe bani publici, fără licitaţie şi văndut la 750.000 de lei vechi bucata de Liiceanu), Intăiul Anticomunist al patriei.
PAPORNIŢA CU INŢELEPCIUNI
Romănii au mai trecut printr-un referendum; mai exact, o anumită parte a romănilor, adică minoritatea doritoare de democraţia participativă pe care o visează charismaticul de serviciu al clasei politice autohtone. Ca să citez din clasicu-n viaţă de la Cotroceni, la vot s-a prezentat doar electoratul activ, undeva in jur de 5 milioane de oameni, din care, in esenţă, e de inţeles că numai 4 milioane de romăni (probabil cei care au primit misivele sale electorale in cutiile poştale) sunt cu adevărat patrioţi şi munciţi de grija viitorului politic al ţării. La o privire mai atentă, a naibii concidenţă, numărul membrilor defunctului Partid Comunist Romăn (PCR), a cărui activitate a combătut-o, in Parlament şi intr-un volum omagial marca Tismăneanu (editat pe bani publici, fără licitaţie şi văndut la 750.000 de lei vechi bucata de Liiceanu), Intăiul Anticomunist al patriei.
Dincolo de autoalinturile sale patetice şi de buzele reci lipite cu duioşie de khmerii portocalii pe fesele sfărăinde ale inventatorului de licurici pe Axă, rezultatul marii consultări populare pe tema sistemului de vot uninominal este prima (şi foarte dureroasa) infrăngere politică semnificativă a preşedintelui Traian Băsescu. Opiniile celor care incă mai privesc detaşat psihoza politică au fost cvasiunanime in acest sens, iar explicaţia e căt se poate de simplă. Dacă lumea, oricum saturată de foarte desele chemări la urne, ar fi murit cumva de grija alegerii parlamentarilor prin vot uninominal, aşa cum s-a incercat inocularea ideii prin sondaje, atunci prezenţa la referendum ar fi fost măcar semnificativă, dacă nu impresionantă. Marele flit dat de romăni demonstrează, in caz că mai era nevoie să cheltuim nişte zeci de milioane de euro in acest sens, că agenda politicienilor diferă drastic de aceea a electoratului pe care-l bagă-n seamă doar cănd e de pus ştampila. Ba chiar că se află in planuri perfect paralele.
Traian Băsescu, el insuşi un politician hărşăit, care nu dă doi bani pe votul uninominal şi nici nu poate fi suspectat de naivitate, ştia la ce se inhamă. Doar că, orbit de meschinele-i jocuri de palat, nu şi-a calculat decăt sumar gestionarea unei infrăngeri autoasumate. Pentru că asta a urmărit, după părerea mea, preşedintele Romăniei: compromiterea ideii de vot uninominal, la pachet cu legitimarea implicării sale făţişe in campania electorală in folosul PD şi, mai ales, al PLD. Pănă la un punct, planul i-a reuşit. Graţiei dezmăţului de apariţii televizate pe ultima sută de metri a campaniei şi a autovictimizării sale perpetue, partidul prezidenţial "model Putin" pe care şi-l doreşte (PD + PLD) domină categoric scena. In acelaşi timp, PSD, fosta formaţiune dominantă a politicii postrevoluţionare, miaună penibil de la nivelul electoral al genunchiului broaştei, iar in PNL se preconizează startul marii răfuieli interne.
Chiar dacă manevra Jucătorului (de a-şi impinge de la spate listacii proprii fără idei şi lipsiţi de coloană vertebrală) a reuşit, in două locuri insă pare a i se fi gripat motorul altminteri performant. Intăi de toate, in ciuda faptului că bravează ridicol postfactum, cred că l-a descumpănit dezastrul prezenţei insignifiante la referendum. Stare de fapt care pare să fi generat reacţia absolut lamentabilă pe care a avut-o la tv şi criza de nervi făcută-n crucea nopţii la sediul PD. Ulterior, insă, repliat la ralanti, a incercat ridicol să legitimeze ideea periculoasă că 13 milioane de romăni cu drept de vot (absenţii) nu contează şi că ar fi bine să ne ia cu arcanul pe toţi la alegeri. Apoi, umflarea absolut nenaturală şi nesusţinută de nimic a PLD, in detrimentul PD (feţele liderilor din Modrogan la aflarea rezultatelor spuneau totul), care invărtoşează pretenţiile de starlete ale membrilor grupării Stolojan, minează serios imaginea de putere, inexpugnabilitate şi unanimitate a formaţiunii conduse pe hărtie de apendicele său politic Boc. Daâ poate că Marele Strateg, oricum ultimul indreptăţit să ceară imperativ reformarea clasei politice expirate al cărei produs de frunte este el insuşi, o fi planificat şi aceste pierderi colaterale şi nu ne-am prins noi...
