Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Bărăgan, borşul de ştevie e măncarea săracului, dar la Paris, in Marais, in luxosul cartier evreiesc, unde borşul la sticlă costă căt whiskyul, ciorba de ştevie e marele rafinament culinar pentru intelectualii de marcă şi snobi. In copilărie, pentru că nu ne puteam permite altceva, măncam dimineaţa şi seara, iar uneori şi la şcoală, in pacheţelul cu gustarea de la ora 10:00, untură pe păine cu un praf de sare grunjoasă, din aceea pe care o ling vitele. La Toronto, un prieten care-şi putea permite orice excentricitate culinară m-a invitat la un restaurant foarte şic, unde untura pe păine unsă cu usturoi şi binecuvăntată cu un praf de sare grunjoasă cenuşie, adevărata sare grunjoasă - cum preciza lista de bucate, cu observaţia, pentru cunoscători, că era importată tocmai din Romănia - costa 18 dolari setul de patru feliuţe.
Mergănd o zi la ţară, am adunat din fundul grădinii, dintre buruienile de lăngă gard, un braţ de ştevie, iar din brazda cu morcovi am scos căţiva, ca să pot pune de un mare borş ecologic, "Ã la Marais". In timp ce culegeam frunzele lungi de ştevie, m-a căutat, dintr-un adănc al memoriei şcolare, fraza despre omul primitiv. Acesta era culegător şi se hrănea cu rădăcinoase, cu ierburi şi cu fructe. Cuvăntul "rădăcinoase" avea un substrat peiorativ, şi aşa mi s-a fixat pentru toată viaţa in minte. Ca dealtfel şi altele, tot atăt de proprii vieţii primitive, precum păioase sau leguminoase. Am măncat, de cănd mă ştiu, la fel ca primii culegători, ierburi şi rădăcinoase fără să am conştinţa unui comportament primitiv. Ceea ce in lecţiile, ele insele primitive, din şcoala elementară era hrană de troglodiţi, in lecţiile de la facultate se chema "hrană fundamentală".
Astăzi, omenirea revine cu evlavie la hrana fundamentală, dar copiii noştri citesc in manuale aceleaşi nerozii despre traiul omului primitiv şi se strămbă a oroare: Bietul de el, mănca numai rădăcinoase, ierburi, păioase, bulboase şi cărnoase fripte pe jar! Iar laptele il bea direct de la ţăţa vacii, in loc să-l cumpere complet pasteurizat, vitaminizat, energizat şi laptizat la pungă!
Intr-un film foarte credibil despre oamenii primitivi, care erau culegători şi care se hrăneau cu rădăcinoase, cu ierburi şi cu fructe, istoricul perioadei afirma că e momentul să nu ne mai găndim la aceştia ca la nişte nefericiţi, intrucăt nefericirea a venit mai tărziu, cănd lumea s-a inmulţit şi s-a organizat in mari comunităţi, cănd nu mai era nimic de cules, iar ceea ce au inceput oamenii să cultive ori nu a fost de ajuns ori n-a mai fost ce era căndva. Ecologiştii spun că se inchide un cerc şi că trebuie s-o luăm, mai deştepţi cu un eşec - cu legumele transformate genetic - de la inceput.
