x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Leguminoase şi rădăcinoase

0
Autor: Tudor Octavian 24 Sep 2007 - 00:00
In Bărăgan, borşul de ştevie e măncarea săracului, dar la Paris, in Marais, in luxosul cartier evreiesc, unde borşul la sticlă costă căt whiskyul, ciorba de ştevie e marele rafinament culinar pentru intelectualii de marcă şi snobi. In copilărie, pentru că nu ne puteam permite altceva, măncam dimineaţa şi seara, iar uneori şi la şcoală, in pacheţelul cu gustarea de la ora 10:00, untură pe păine cu un praf de sare grunjoasă, din aceea pe care o ling vitele. La Toronto, un prieten care-şi putea permite orice excentricitate culinară m-a invitat la un restaurant foarte şic, unde untura pe păine unsă cu usturoi şi binecuvăntată cu un praf de sare grunjoasă cenuşie, adevărata sare grunjoasă - cum preciza lista de bucate, cu observaţia, pentru cunoscători, că era importată tocmai din Romănia - costa 18 dolari setul de patru feliuţe.


Mergănd o zi la ţară, am adunat din fundul grădinii, dintre buruienile de lăngă gard, un braţ de ştevie, iar din brazda cu morcovi am scos căţiva, ca să pot pune de un mare borş ecologic, "Ã la Marais". In timp ce culegeam frunzele lungi de ştevie, m-a căutat, dintr-un adănc al memoriei şcolare, fraza despre omul primitiv. Acesta era culegător şi se hrănea cu rădăcinoase, cu ierburi şi cu fructe. Cuvăntul "rădăcinoase" avea un substrat peiorativ, şi aşa mi s-a fixat pentru toată viaţa in minte. Ca dealtfel şi altele, tot atăt de proprii vieţii primitive, precum păioase sau leguminoase. Am măncat, de cănd mă ştiu, la fel ca primii culegători, ierburi şi rădăcinoase fără să am conştinţa unui comportament primitiv. Ceea ce in lecţiile, ele insele primitive, din şcoala elementară era hrană de troglodiţi, in lecţiile de la facultate se chema "hrană fundamentală".


Astăzi, omenirea revine cu evlavie la hrana fundamentală, dar copiii noştri citesc in manuale aceleaşi nerozii despre traiul omului primitiv şi se strămbă a oroare: Bietul de el, mănca numai rădăcinoase, ierburi, păioase, bulboase şi cărnoase fripte pe jar! Iar laptele il bea direct de la ţăţa vacii, in loc să-l cumpere complet pasteurizat, vitaminizat, energizat şi laptizat la pungă!


Intr-un film foarte credibil despre oamenii primitivi, care erau culegători şi care se hrăneau cu rădăcinoase, cu ierburi şi cu fructe, istoricul perioadei afirma că e momentul să nu ne mai găndim la aceştia ca la nişte nefericiţi, intrucăt nefericirea a venit mai tărziu, cănd lumea s-a inmulţit şi s-a organizat in mari comunităţi, cănd nu mai era nimic de cules, iar ceea ce au inceput oamenii să cultive ori nu a fost de ajuns ori n-a mai fost ce era căndva. Ecologiştii spun că se inchide un cerc şi că trebuie s-o luăm, mai deştepţi cu un eşec - cu legumele transformate genetic - de la inceput.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   rădăcinoase

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de