Leul greu si dezinflatia

Acum, lucrurile sunt intr-o evidenta schimbare. Mai avem inca inflatie, dar in scadere. Iar salariile se misca mai iute decat preturile.

Ne confruntam in pragul aderarii la Uniunea Europeana cu mai multe feluri de inflatie: una structurala, cu radacini in economia reala; alta corectiva, care readuce in actualitate preturile ramase in urma miscarii economiei; si ne mai confruntam cu o inflatie emotionala, fara nici o legatura cu logica economica. Persista inca, la noi, un climat inflationist impregnat in toate fibrele societatii noastre.

Acum, insa, factorilor psihologici inflationisti li se contrapun factori psihologici antiinflationisti. Leul greu este unul dintre ei, jucand un rol important in calmarea inflatiei. Fireste, alaturi de politicile monetara, fiscala, salariala si altele.

Nimeni nu si-a propus, la Banca Nationala, sa reinventeze roata. Experienta altor tari, cu deosebire cea a Poloniei, ne-a fost de folos. Banca Nationala a nominalizat criteriile si a infatisat un posibil calendar. Decizia a fost luata de Guvern si validata de Parlament. Acum procesul e aproape incheiat. De la 1 ianuarie 2007, cand Romania va fi deja membra in Uniunea Europeana, vor circula numai lei noi. Leii grei.

Au fost si voci care n-au crezut in leul greu. Mai mult, au sustinut ca BNR "umbla cu subterfugii" in loc sa atace frontal inflatia si sa lase leul asa cum este. Banca Nationala, insa, a exprimat un alt punct de vedere. Convinsa ca astfel de invinuiri, pe care le-a socotit strambe, pot sa duca la derutarea publicului.

Fara indoiala ca marea prioritate a Romaniei nu era leul greu, ci reducerea inflatiei sub 10% in cel mai scurt timp posibil. Dezinflatia era tinta. Pentru a ne apropia de exigentele Uniunii Europene. Leul greu a fost gandit ca un vehicul. Si chiar a devenit un vehicul.

Efectul s-a dovedit a fi benefic. Noua moneda a jucat un rol psihologic tare si a contribuit la potolirea inflatiei. De altfel, s-a vazut ca romanii se simt mai bine cand in locul bancnotei de 10.000 schimba o bancnota de un leu ca sa-si cumpere o paine. Nu e cazul sa-mi raspunda cineva ca un astfel de confort nu e decat o iluzie.

Bineinteles ca la dezinflatie am fi ajuns mai repede daca am fi avut, in Romania, mai multa eficienta. Sau mai multe produse performante, pe care piata sa le accepte. Cand vom avea mai multa eficienta si mai multa competitivitate, banii nu se vor mai duce in preturi. Se vor duce in afaceri profitabile. Si nu vom obtine inflatie, ci bunastare. Dar si asa, cu eficienta modesta, cu competitivitate modesta, societatea noastra nu-si poate permite sa se lase devorata de inflatie. Fiindca inflatia, cat timp a alergat in galop, a descurajat productia interna si ne-a zapacit veniturile. Preturile s-au miscat mai repede decat salariile. Populatia a saracit dramatic.

Acum, lucrurile sunt intr-o evidenta schimbare. Mai avem inca inflatie, dar in scadere. Iar salariile se misca mai iute decat preturile. Cat timp inflatia scade si productivitatea creste, apar mai multe magazine, marfa se diversifica iar numarul cumparaturilor e tot mai mare. Treptat, populatia isi imbunatateste substanta consumului. Cu deosebire a consumului alimentar. Cumpara mai putina paine si mai multa carne, mai multe legume si produse din lapte.

Imbunatatirea structurii consumului e o realitate. Cum realitate este si cresterea veniturilor. Dar asta nu insemna ca am scapat de necazuri in economie. Dimpotriva, avem necazuri cu toptanul. Si vom continua sa avem - un timp - si in interiorul Uniunii Europene.