Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din 2005 vom avea, in sfarsit, leul greu. Stradania va fi insa in van daca nu vom reusi, cat se poate de repede, sa facem si leul tare. Declaratia numarului unu de la Finante, facuta la sfarsitul saptamanii trecute, a readus in prim-plan denominarea monedei nationale. Cap de afis, pe agenda evenimentelor economice, devine astfel leul greu. Nu intru, acum, in detalii tehnice.
Va iesi o lege, probabil in martie, care va preciza si cate zerouri vor fi taiate din coada leului, si cand va fi dat startul, si cat timp vor circula impreuna banii vechi si banii noi. Deocamdata insa poate fi de mai mare interes o dezbatere legata de un paradox: dispar cateva zerouri si moneda devine... mai grea.Asta-i legea banilor. Regretatul academician Costin Kiritescu a explicat ca intervine un raport invers proport ional: cu cat cantitatea de bani in circulatie intr-o tara - bunaoara totalul leilor, la noi - este mai mica, cu atat valoarea unei singure unitati (1 leu, in cazul nostru) este mai mare. Si invers. Daca, bineinteles, celelalte conditii economice raman constante. Un exemplu sugestiv: lista cursurilor comunicate de BNR vineri, 30 ianuarie. Daca ne-o imaginam sub forma de balanta, pe un taler fiind 1 euro, vom vedea ca pe celalalt taler s-au ingramadit 40.630 de lei usori. Prin simpla taiere a catorva zerouri, sa spunem patru, in procesul unei operatiuni de denominare, cantitatea totala de bani in circulatie scade simtitor. Dar valoarea nominala a leului creste. Pe al doilea taler, de aceasta data, echilibrul va fi asigurat cu numai... 4 lei. Desigur, grei.
Denominarea ne va da o moneda grea. Vom cumpa ra painea cu 50 de bani, vom umbla cu mai putine bancnote si monede in buzunare, calculatoarele nu se vor mai incurca in atatea cifre. Inca 13 tari au facut pana acum acest pas. Turcia va fi a 14-a, iar Romania a 15-a. Cele doua din urma fiind incurajate de succesul celor dintai. Efectele cele mai benefice ale precedentelor denominari monetare s-au produs in planul inflatiei. Nu avem motive sa ne temem ca, la noi, preturile vor fi mai agitate, cum se vaicaresc Casandrele. Dimpotriva, vor fi mai calme. Si ne mai asteptam la un beneficiu, la fel de important, in planul imaginii externe. Lumea, astazi, nu vede cu ochi buni tarile cu prea multe zerouri zanganind ca o tinichea de coada monedei. Atentie insa: moneda grea nu-i tot una cu moneda tare. Leul greu va fi doar un prim pas. Un pas obligatoriu catre leul tare.
Romania are nevoie ca de aer de o moneda tare. De un leu cu o mai mare putere de cumparare, avand in spate o economie mai bine pregatita sa infrunte presiuni competitive. Pentru ca fara un leu tare nu avem ce cauta in Uniunea Europeana. Si, mai cu seama, nu avem ce cauta in zona euro. Un inceput a fost facut pe pietele interne de bani: cea monetara si cea valutara. Nu gresesc deloc spunand ca 2004 e anul leului din moment ce mediile de afaceri si populatia au deja mai multa incredere in moneda noastra.
In 2004, leul si-a asumat rolul de "arbitru" intre euro si dolar. Pe piata valutara interna, desigur. O piata al carui sens nu este nicidecum acela de a tine cursurile in loc. Dimpotriva, cursurile se misca fara incetare, fiindca numai asa pot sa arate zi de zi, cu exactitate, de cati lei avem nevoie pentru a cumpara un euro, un dolar sau alte valute. Important este ca pe piata sa circule si lei, si euro, si dolari, si alte valute, in cantitati indestulatoare. Cert este ca leul va continua sa se deprecieze si in 2004. In valori nominale, fireste. Nici nu ar putea fi altfel. In conditiile in care eficienta si productivitatea se misca incet, iar productia industriala risipeste inca energie, metal, capital fix, bani, in timp ce blocajul financiar se accentueaza, faptul ca pe piata valutara leul se depreciaza treptat e chiar un lucru bun. Daca economia continua sa acumuleze tensiuni, existent a unor supape de evacuare e mai mult decat necesara.
Totusi, in valori reale (obtinute prin ajustari la rata inflatiei), leul va continua sa se intareasca. Fata de cosul euro-dolar, intarirea reala a leului va fi intre doua si patru procente. Rezultat ce a devenit posibil in conditiile unei dezinflatii consolidate, ce are acum capacitatea sa incurajeze consumul fara sa mai loveasca napraznic in incasarile si profiturile intreprinderilor. Dar numai o inflatie cu o cifra, in continua scadere, va putea asigura in anii viitori o intarire a leului si in valori nominale. Asociata cu despartirea de un obicei catastrofal: acela ca in timp ce consumatorii platesc muzica, in speta, toate impozitele, produca torii privilegiati (inca rasfatati cu doua subventii, inflatia si neplata datoriilor catre stat) aleg regina balului.
