Bogatii, care ar putea pune pe picioare o mare afacere cu cartea, pe toata intinderea tarii, au resurse, au si priceperea negustoreasca, dar fiindca nu s-au omorat niciodata citind si invatand, nu intrevad dimensiunile si beneficiul unui negot care sa raspunda prompt tuturor nevoilor.
Oamenii care cunosc sistemul european de distributie prin posta si ratiunile unei informari exaustive ori n-au bani, ori nici talentul sa-i convinga pe avuti sa creeze si la noi sistemul. Singura posibilitate a bucuresteanului de a sti ce se editeaza in celelalte orase - si nici de aici tot - e targul trimestrial de carte. Provincia cumpara la intamplare doar ce gaseste in librariile locale, indeobste titluri "vandabile", adica maculatura esoterica, literatura de larg consum si, prin exceptie, carte stiintifica, carte in tiraje mici, lucrari de specialitate sau opera pretentioasa.Un proverb al librarilor spune ca nu exista elucubratie care sa nu gaseasca o mie de cititori. Varianta ironica e ca orice nebun afla intotdeauna o mie de admiratori. Chestiunea e cum ii descopera nebunul pe admiratori si acestia pe ticnit. Daca in Romania o multime de autori nu reusesc sa vanda cel putin o mie de exemplare din cartile lor nu inseamna ca nu-s suficient de nebuni si nici ca proverbul, valabil oriunde in lume, nu-i potrivit si la noi. Inseamna doar ca e aplicabil numai acolo unde cititorii virtuali sunt informati de existenta operelor care i-ar putea interesa.
Cat despre nume, nu cred ca s-ar supara nici un guvern daca afacerea s-ar chema Libraria Nationala.