x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Licenţierea poate salva fotbalul de netrebnici

0
Autor: Dan Dumitrescu 20 Mar 2011 - 21:01

Finalul lunii martie aduce cu sine termenul-limită al depunerii dosarelor de licenţiere pentru echipele din Liga 1. Nu ştiu cât de greu o fi campiona­tul pentru obositele din liga lui Mitică. Ştiu însă că examenul licenţierii, în condiţiile actuale, depăşeşte în dificultate competiţia sportivă. Nici în trecut nu a fost el mai uşor şi nu sunt multe cluburile care au trecut clasa cu temele făcute ca lumea. Nu s-au înregistrat însă repetenţi, cu excepţia Sportului Studenţesc, deoarece a funcţionat o oarece îngăduinţă a comisiei faţă de cluburile care s-au scos prin făcături conţopistice.

Înfiinţarea unor noi societăţi care preluau activitatea fotbalistică şi rostogolirea datoriilor către nişte leşuri comerciale a reprezentat una dintre şmecheriile care a avut ca scop escamotarea datoriilor. Un alt subterfugiu al repetenţilor financiari a fost contestarea prin fel de fel de instanţe a unor datorii, altfel incontestabile, ştiut fiind faptul că litigiile nesoluţionate definitiv nu constituie criteriu de respingere a dosarului de licenţiere. Apoi, conjunctural, la vreme de criză, a mai funcţionat şi o ordonanţă guvernamentală prin care erau graţiate temporar datoriile socie­tăţile comerciale (inclusiv cluburi de fotbal) care înregistrau datorii la bugetul de stat.

Forţarea legii şi a regulamentelor în tentativa obţinerii frauduloase a licenţei a depăşit limita compli­ci­tă­ţilor discrete. Astfel se explică faptul că UEFA, în cunoştinţă de cauză, strânge şurubul prin introducerea unor criterii de licenţiere, criterii menite să subţieze frauda. Una dintre interdicţiile dure, mult discutată la noi în ultima vreme, se referă la cluburile care rostogolesc datoriile, se referă la cluburile care s-au botezat şi s-au rebotezat ori de câte ori a fost necesar pentru a se debarasa de identitatea de datornic. Interdicţia, în citire superficială părea absurdă. Mulţi s-au grăbit să considere că orice club care modifică ceva în denumirea sa nu mai are dreptul de a fi licenţiat în divizia în care activa de drept decât după trei ani. Nici vorbă despre aşa ceva. Schimbarea denumirii devine sancţionabilă doar pentru cluburile (societăţi comerciale) care-şi schimbă titulatura în scop veros. Iar distincţia între demersul nevinovat şi cel vinovat cade în sarcina comisiilor de licenţiere. Sarcină dificilă, sarcină care responsabilizează o dată în plus aceste comisii. Dar nu numai. Fede­raţia are obligaţia să urmărească însă cu mare atenţie întregul proces al licenţierii. Fiindcă s-a ajuns la un prag-limită. S-a ajuns în situaţia în care fotbalul a devenit banală afacere de teşcherea pentru nişte netrebnici care n-au nici o legătură cu performanţa sportivă.

Funcţionăreala procesului de li­cen­ţiere nu are în sine capacitatea de a-mi stârni vreo curiozitate. Efec­te­le licenţierilor pe sub mână sunt ce­le care îngrijorează, cele care se re­per­cutează direct asupra calităţii fotbalului. Astfel, abordarea temei mi-a fost sugerată strict de urmărirea ul­ti­me­lor meciuri din campionat. Discur­su­rile unor condu­că­tori şi alcătuirea ciudată a unor formaţii lasă să trans­pa­ră şantajul la care sunt supuşi uneori fotbaliştii pentru a nu-şi cere drep­tu­­rile sau pentru a se subordona ne­con­diţionat pretenţiilor patronale. Şi atunci nu trebuie să ne mai întrebăm de ce ne tot ducem la vale. Răspunsul e clar. Nu poţi pretinde galopul unor fotbalişti care trăiesc din promisiuni deşarte. Nu poţi face performanţă cu nişte fotbalişti umiliţi de con­ducători protejaţi de fel de fel de câr­dăşii penale. Or, printr-un exigent pro­ces de licenţiere, fotbalul se mai poa­te descotorosi de astfel de impostori. Oricum, numărul echipelor din pri­ma ligă este prea mare în raport cu forţa de susţinere a fotbalului nostru.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de