x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Liga Campionilor, bâzâită de manele

0
Autor: Dan Dumitrescu 23 Oct 2009 - 00:00
Michel Platini a băgat manele la masa bogaţilor din Liga Campionilor. Competiţia, altădată elitistă, s-a îmburghezit între timp prin îmblânzirea criteriilor de selecţie. Schimbarea de regulament forţată de Platini i-a recompensat pe electorii care l-au ajutat pe francez să ajungă primar UEFA. Adică pe est-europenii care populau cea de-a doua urnă valorică a continentului. Astfel am ajuns în situaţia, jenantă pentru noi, de a compara cele două meciuri din Liga Campionilor pe care le-am văzut marţi şi miercuri la televizor. Teoretic putem spune că fotbal s-a jucat în partida Rangers - Unirea şi acelaşi fotbal s-a jucat şi în meciul Real Madrid - Milan. Practic însă, ca român ce sunt, aş fi preferat şpriţul. Pentru că separarea celor două elemente ale aceleiaşi compoziţii mă face să trăiesc cu impresia că marţi ni s-a servit apa şi abia miercuri am avut parte şi de vin. Meritul Unirii de a fi câştigat la Glasgow rămâne unul real. Numai că reperele acestei victorii ne poziţionează favorabil doar în raport cu cei asemeni nouă. Granzii plutesc la alte înălţimi.  

Rămânând în înteriorul realităţii despre care vorbeam, trebuie să spunem că la Glasgow gluma a prin contur. Unirea Urziceni a devenit peste noapte cu adevărat Uimirea. Şi pentru noi, dar şi pentru mai băţoşii supuşi ai Reginei. Bărăgănenii au dat cu adversarul de pământ într-un meci de pomină, realizând un scor pentru care în campionatul intern ar trebui să cheltuiască multă căutare. Unirea a răpus pe Glasgow Rangers, în deplasare, cu scorul de 4 - 1. A întors pe plătite cele trei ceasuri rele ale unei zile de marţi care va rămâne de poveste. I-a lăsat pe scoţieni mai calici şi mai etilici ca niciodată. Ziariştii de limbi străine scriu despre teroarea de pe Ibrox Park, despre o noapte a umilinţei trăită de Glasgow Rangers, dar şi despre o dramă care a urmat unor erori catastrofale. Să fie la ei! Sau, mai bine zis, să fie şi la ei. Pentru că şi nouă ne-a fost dat să rătăcim disperaţi de soartă cu mult mai des decât li se întâmplă regaliştilor.

Victoria pe care Unirea Urziceni a realizat-o în Scoţia rămâne o realitate care influenţează categoric clasamentul grupei. Dar dacă nu vom şti să dăm dimensiune corectă acestei victorii, dacă ea va crea euforii deşănţate, s-ar putea să o plătim mai scump decât ne putem imagina. Spun asta deoarece, după cum spuneam, nu am aflat scorul din ziare. Am văzut meciul. Şi povestea acestui meci varsă atâtea noroace în contul Unirii câte nu poţi aduna pe parcursul unui întreg campionat. Şansa a jucat mult pentru noi în timp ce ghinionul s-a ţinut scai de adversarii noştri. Cu un asemenea dezechilibru este foarte greu să te mai întâlneşti. Faptul că Dan Petrescu spunea după meci că "ne-a ieşit totul" mă linişteşte. Înseamnă că antrenorul Unirii nu se lasă dus de val şi va şti cum să strângă frâiele plutirii. Pentru că, altfel, atârnătorii au dat cep depozitului de superlative mincinoase. Diapazonul realităţii nu-i va corecta niciodată pe urechişti. O primă strigătură a fost deja încredinţată eternităţii. Sau enormităţii! Mitică Dragomir a zis: "Am jucat bine de tot". Dar nu-i de condamnat. La televizor te mai ia somnul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de