x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Locuri care ne pot influenţa mintea

0
Autor: Maria Timuc 26 Apr 2011 - 19:31

În cartea „Emoţii vindecătoare” – dia­loguri cu Dalai Lama; despre ra­ţiune, emoţii şi sănătate – a lui Daniel Goleman (Ed. Curtea Veche), Dalai Lama spune în capitolul „Emoţiile declanşate de gânduri”: „În prima mea vizită la Moscova, funcţiile mentale îmi erau foarte slabe. Alţi preoţi tibetani care au vizitat această zonă au descris experienţe similare ale unor emoţii fără precedent apărute în timpul rugăciunilor zilnice. (...) Din ne­fericire, în acea zonă s-au petrecut multe crime, au existat multe emo­­ţii umane negative.

În astfel de si­tua­ţii, chiar dacă nu există nimic ma­ni­fest sau evident de care să fim con­ş­tienţi, efectul poate fi resimţit. Puteţi traduce asta impropriu «mâhnire», dar literal înseamnă ceva ce întunecă, acoperă, învăluie ca un nor. În acelaşi fel, practicanţii din Tibet care au ră­mas în munţi pot prezice, de obicei, când se apropie cineva, chiar dacă acest lucru se va petrece târziu în noap­te sau a doua zi. Acest lucru se în­tâmplă, aşa că există o influenţă din partea mediului, fie ea negativă, fie pozitivă, chiar dacă nu este un sti­mul pe care să-l putem conştientiza”.

Dalai Lama vorbeşte aici despre felul în care mediul nonfizic in­fluen­ţea­ză emoţiile umane şi mărturiseşte că el însuşi se simte afectat într-un me­diu în care s-au petrecut cândva evenimente nefericite şi au fost trăite emoţii negative extrem de puternice. Mai mult, el descrie prezenţa ace­luiaşi fenomen la practicanţii tibetani în timpul rugăciunilor zilnice, ceea ce este de notat şi de reţinut pentru noi, cei care trăim într-o lume populată cu nenumărate emoţii negative. În explicaţia de mai sus ne putem găsi o „con­so­lare”, dar şi o explicaţie pentru ace­le momente în care emoţii tul­bu­ră­toa­re ne asaltează, iar noi nu le putem con­trola, nu le putem înţelege şi, poa­te, nu le găsim o cauză în mediul fizic imediat sau într-un stimul concret.

Dalai Lama vorbeşte însă şi despre percepţia emoţională la distanţă, adică despre percepţia emoţiilor celorlalţi şi despre localizarea precisă a evenimentelor care urmează. Este vorba aici despre două tipuri de emoţie, ambele subtile, despre acele emoţii prin care o parte din noi ştie, simte şi presimte calitatea mediului sau a evenimentelor care vor veni.

Există în noi un sistem de de­tec­ta­re a frumuseţii sau a urâţeniei unui loc, a frumuseţii sau urâţeniei unor as­pecte ale lumii noastre, un sistem care nu are a face cu stimulii fizici pre­zenţi. Emoţiile noastre se mişcă, pre­cum şi mintea, precum gândurile ei, în prezenţa unor stimuli nonfi­-

zici; asta spune Dalai Lama şi spune că i se întâmplă şi lui asemenea lu­cruri. „Funcţiile mentale îmi erau foarte slabe”, spune Dalai Lama, şi aceasta mi se pare o mărturisire de-a dreptul uluitoare, mai ales că vine de la fiinţă cu un nivel spiritual la care – probabil – noi doar putem visa. Dacă „funcţiile mentale” ale unui Dalai Lama pot fi slabe într-un mediu emoţional negativ, într-un loc în care s-au întâmplat atrocităţi şi au fost trăi­te emoţii distructive puternice, cum ar putea fi funcţiile mentale ale unor oameni simpli, oricum captivaţi de negativitate, oricum sfâşiaţi de ne­ga­tivitate şi incapabili să înţeleagă ce li se întâmplă?

Este de la sine în­ţe­les că un om care nu are cu­noaş­te­rea şi înţelegerea prezenţei emoţiilor ne­gative într-un spaţiu în care au fost trăi­te evenimente nefericite crede că ceea ce simte este emoţia sa şi ceea ce gân­deşte sunt gândurile sale persona­le. El poate fi împins spre fapte dis­truc­tive şi comportamente ieşite din obiş­nuit prin puterea apăsătoare a emo­ţiilor care se mişcă în locul cu pri­cina, dar nu sunt ale sale. Asta-i o mare temă de reflecţie pentru noi! Să în­ţelegem că putem percepe emoţii care nu ne aparţin şi, mai mult, că uneori putem fi influenţaţi – fie în bine, fie în rău – de evenimente care nu s-au întâmplat încă, dar sunt în min­tea cuiva.

Poate n-ar fi rău să ob­ser­văm atunci când ni se schimbă în rău starea emoţională şi, precum că­lu­gării, să persistăm în rugăciune, dar – atunci când este posibil – să ne şi în­de­părtăm de locurile care „ne pot slăbi funcţiile mentale”. În acelaşi timp, să întârziem în locurile care par să ne dea avânt, putere, afectivitate sau bucurie, căci – aşa cum spun oa­me­nii de ştiinţă, care dialoghează cu Dalai Lama în excepţionala carte amintită la începutul articolului – me­diul ne poate afecta starea emo­ţională în mod negativ sau benefic. În plus, să căpătăm obişnuinţa de a nu ne mai ţine după gândurile negative şi emoţiile distructive, crezându-le personale, căci se pare că noi suntem cei care le captează, nu neapărat autorii lor.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de