Au trecut anii si concediile noastre n-au mai semanat deloc unele cu altele, ba chiar s-au schimbat foarte mult. Pentru ca s-au schimbat inainte de orice locurile in care ne petreceam concediile, s-au schimbat varstele noastre, s-au schimbat locurile anilor nostri.
Mergeam in aceleasi locuri de ani de zile cu dorinta ascunsa de a regasi, de a redescoperi locurile care ne-au facut fericiti. Cu alte cuvinte, mergem sa cautam anii cei mai frumosi ai vietii, poate cei ai copilariei, poate cei ai adolescentei, poate cei ai primelor iubiri.Numai ca intre timp, asa cum spuneam, anii au trecut peste noi, gusturile ni s-au mai schimbat intre timp, pretentiile, fara sa vrem, sunt altele, astfel incat locurile pe care le cautam sunt suspendate undeva intre spatiu si timp, zbatandu-se undeva intre amintirile noastre care nu mor niciodata, amintiri care ne bantuie uneori mai puternic decat prezentul!
Si asta se va intampla pana intr-o buna zi cand, pe o plaja pustie, pe o colina uitata de vreme si de lume, vom gasi poate din nou locurile anilor nostri. Sau poate ca n-o sa le mai gasim niciodata, dar nimic nu se compara cu frica, speranta, amagirea pe care le traim in cautarea lor. Si, pana la urma, ce e viata, daca nu aceasta cautare continua a locurilor anilor nostri?