Lorzii războiului ne ameninţă securitatea

Disensiunile grave dintre preşedintele şi vicepreşedintele CSAT se accentuează pe fondul unor evenimente foarte importante, pe plan regional şi european. Dacă în viitorul apropiat apare o criză ce ne poate afecta securitatea naţională, să fim conştienţi că principalul organism decizional în domeniu e gripat de virusul rabiei politice declanşate la cel mai înalt nivel. Consiliul este şi cel care coordonează nemijlocit activitatea serviciilor de informaţii. Pot presupune că în absenţa unui consens şi a cunoaşterii deciziilor curente de către toţi membri îndrituiţi, cineva ia decizii în numele CSAT.

Cel mai grav aspect al războiului politic dintre palatele Cotroceni şi Victoria este afectarea funcţionării instituţiilor. Cel mai important organism pentru decizii în domeniul apărării şi securităţii naţionale, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, e blocat. Inconştienţa lorzilor războiului – Băsescu şi Tăriceanu – a dus ţara într-un blocaj fără precedent. Au fost momente din cele mai tensionate în ultimii 18 ani, s-a mai întâmplat ca între preşedinte şi prim-ministru să fie relaţii proaste. Niciodată însă degradarea politică nu a ajuns până la pragul critic de azi. Evaluarea acestui fenomen e un semnal important şi pentru cancelariile occidentale, care se poziţionează discret în favoarea unei tabere sau alteia în anul electoral 2008. În componenţa CSAT îi găsim pe preşedintele României, primul ministru, ministrul Apărării, cel de Interne, cel de Externe, directorul SRI, directorul SIE, ministrul Justiţiei, ministrul Economiei şi Finanţelor, şeful Statului Major General şi consilierul prezidenţial pe probleme de securitate. Regulamentul privind funcţionarea CSAT precizează că hotărârile se adoptă prin consens. În contextul în care România nu are un ministru al Justiţiei de peste o lună, iar perspectivele rezolvării acestei probleme sunt din cele mai sumbre, reiese clar că CSAT e blocat.


Disensiunile grave dintre preşedintele şi vicepreşedintele CSAT se accentuează pe fondul unor evenimente foarte importante, pe plan regional şi european. Dacă în viitorul apropiat apare o criză ce ne poate afecta securitatea naţională, să fim conştienţi că principalul organism decizional în domeniu e gripat de virusul rabiei politice declanşate la cel mai înalt nivel. Consiliul este şi cel care coordonează nemijlocit activitatea serviciilor de informaţii. Pot presupune că în absenţa unui consens şi a cunoaşterii deciziilor curente de către toţi membrii îndrituiţi, cineva ia decizii în numele CSAT. N-am auzit ca SRI sau SIE să fie blocate în activitatea lor.


Evenimentele de pe plan intern şi extern, unele dintre ele îngrijorătoare, au nevoie de consultări şi hotărâri la vârful puterii. E suficient ca şefii spionajului şi contraspionajului să discute doar cu preşedintele? Legea spune ceva despre consens. De aceea sunt mai multe capete luminate în CSAT, pentru ca greutatea politică şi instituţională a membrilor ei să ducă la cea mai bună soluţie.    


Aceeaşi evaluare este valabilă şi pentru Comunitatea Naţională de Informaţii şi braţul ei operativ, Oficiul de Informaţii Integrate. Cât timp reprezentantul primului ministru nu este acceptat la reuniunea acestor două organisme, neavând certificat ORNISS, legalitatea este sub semnul întrebării.


Nu încerc să stabilesc vinovăţii. Analizez doar o stare de fapt, periculoasă din punct de vedere al funcţionării instituţiilor în cadrul legal.


Am observat că la Palatul Victoria, subiectele de natură militară şi de securitate nu au prea mare succes. Premierul Tăriceanu, deşi e vicepreşedinte al CSAT, n-are aplecare pentru astfel de subiecte. Acesta e un handicap al oricărui şef de executiv. El repercutează asupra celei mai populare instituţii de stat din România, potrivit tuturor sondajelor: Armata. Inclusiv decizia intempestivă şi puţin gândită a retragerii din Irak, la care liberalii au renunţat pe blat, dovedeşte că Palatul Victoria suferă serios la acest capitol. Dar astea pot părea mai degrabă nuanţe. Cert este un fapt. Că avem organismul suprem pentru securitate blocat. Răfuiala politică l-a transformat dintr-un consiliu de elită într-unul nefuncţional. E ultimul lucru care mai poate fi tolerat la această administraţie, ce joacă ţonţoroiul pe trupul bolnav al unei naţiuni debusolate, cu peste 3 milioane de emigranţi de foame.


P.S.: Austriecii de la OMV, proprietarii societăţii noastre naţionale de petrol, au bătut palma cu ruşii. Merg la două capete şi ne vor pune pielea în băţ, jucând destinele energetice ale României la ruleta rusească. La 25 ianuarie, mai-marele OMV Wolfgang Ruttenstorfer şi vicepreşedintele Gazprom, Alexander Medvedev, au semnat un acord pentru ca centrul european de transmitere şi depozitare a gazelor de la Baumgarten să devină un joint-venture, în coproprietate de 50%. Centrul era plănuit ca destinaţie finală pentru proiectul Nabucco, cel sprijinit de UE în a limita dependenţa de gazul rusesc. Bătând palma cu Moscova, România şi implicit UE sunt lăsate cu buza umflată. Iar noi avem în casă un pion al Rusiei, stăpân pe SNP. Toate speranţele noastre legate de Nabucco se duc de râpă. Aceasta era una din marile probleme ce trebuiau dezbătute într-un organism ca CSAT, blocat de ura politică românească.