Lovitură de stat băsesciană?

N-a trecut nici un an de când Traian Băsescu, ciracii şi trompetele sala ţipau ca din gură de şarpe, asurzindu-i nu numai pe români, dar mai ales pe prea puţin informaţii oficiali europeni, că la Bucureşti are loc o odioasă lovitură de stat pusă la cale de "monstruoasa coaliţie" USL care, după ce manifestanţii au determinat căderea guvernului porotocaliu, voia să-l dea jos şi pe preşedinte, suspendându-l şi trimiţându-l, prin referendum, la judecata poporului. Cum cacealmaua cotrocenistă - Băsescu îngroşându-şi obrazul până la o minţi în mod ordinar chiar şi pe Angela Merkel, cum că în Constituţie nu e prevăzută procedura de demitere - convenea unor cancelarii vestice de coloratură populară, care-şi voiau omul menţinut în Deal, un întreg eşafodaj , inclusiv sabotarea făţişă şi nepedepsită a referendumului, a dus, de silă, de voie, de nevoie, la anularea voinţei populare  -"Jos BĂsescu!" - şi la menţinerea marinarului în Palatul Cotroceni. Menţinere pe care mai apoi "pactul de coabitare", semnat aiurea de Victor Ponta, a legat mâinile USL până la alegerile prezidenţiale din 2014 şi i-a permis lui Băsescu nu doar să-şi recupereze poziţiile pierdute, ci şi să şi le întărească pas cu pas, având sub influenţa şi călcâiul său mai ales instituţiile de forţă ale statului, cum sunt serviciile secrete, justiţia, parchetul.

USL, dar în primul rând PSD, Guvernul şi Victor Ponta personal află acum care-i sensul zicalei potrivit căreia "pe cine nu laşi să moară nu te lasă să trăieşti". Băsescu n-a zis bodaproste şi n-a stat cuminte să-şi termine cele două mandate în cursul cărora a determinat punerea pe butuci a ţării, a aservit+o cu totul şi fără rost finanţei internaţionale, s-a dovedit a fi în primul rând un lobbyst al marilor concerne, iar nu o gardă a intereselor naţionale, a semănat permanent dihonie în ţară şi a rânjit sardonic împingând o populaţie săracă într-o şi mai mare mizerie. Dimpotrivă, a devenit tot mai agresiv, carotând pe toate căile şi cu orice prilej noua putere, Guvernul, implicit pe primul ministru, care începe să vadă cât îl costă o "coabitare" la care l-au împins nu doar factori externi  - treptat, aceştia au realizat ce hram poartă Băsescu - ci chiar şi cozi de topor din preajma sa.

Am tot auzit în ultimele zile că ieşirile la rampă paroxistice din ultimele zile (discursul cvasidictatorial de la ceremonia depunerii Jurământului de către noii judecători ai CCR, ori stupefianta declaraţie de presă de marţi seara) au avut ca rost să acopere prin gălăgie ecourile reuşitei vizite în Germania a lui Ponta şi primirea remarcabilă pe care i-a oferit-o Angela Merkel. Primire care poate fi citită şi în cheia debarasării pargmaticului cancelar german de preacompromisul Băsescu. Nu, nu e vorba doar de atât. Lui Băsescu îi este tot mai clar că nu mai are camere de rezonanţă în exteriorul ţării, unde e privit tot mai mult ca un produs cu termenul de folosinţă expirat, care trebuie înlocuit cu altul, proaspăt. Dar matelotul nu e nici omul care să se retragă cu bun-simţ, să-şi extercite ponderat şi calm atribuţiille constituţionale, nemaiviolându-le barem acum, la fine de carieră. Nici prin cap nu-i trece să-şi vadă de şpriţul de vară de la Cireşica, de sejururile la Covasna, ori, de la toamnă, de plimbat nepoţica prin Herăstrău.

E bolnav de butere, e nevoit să se apere pe sine şi hrăpăreaţa sa camarilă, aşa încât crede că nisipul care-i fuge de sub picioare e totuşi beton solid. Vrea însă în continuare să dicteze în interiorul ţării, să bată din picior, iar singura şansă o poate avea doar în prezenţa unei coaliţii infestate de dezbinare, a unui guvern slab, a unui premier supus şi a unui parlament nătâng, gata să înghită toate zoaiele pe care i le toarnă în cap cotrocenistul. În acest sens şi lucrează, lansând atacuri furibunde către aceste ţinte. Atacuri în care muniţia e cea consacrată, cea verificată de el în atâtea şi atâtea diversiuni: populismul de cea mai joasă speţă, agresivitatea afirmaţiilor. Singurul lucru care-i lipseşte lui Băsescu spre a reuşi o deplină şi cât mai rapidă revenire oficială la putere este să aibă în spate"ingredientul" unui partid, a unei forţe politice reale şi cert structurate, iar nu doar o adunătură de yesmeni, de reformaţi din PDL şi din alte încropeli mai recente. Aşa stând lucrurile, nu-i este accesibilăi barem nesăbuinţa unei lovituri de stat, idee care în nici un caz cred că nu l-ar oripila.

Pentru evoluţia ţării, pentru percepţia ei în străinătate, pentru stabilitatea politică, nu cred că e suficientă reacţia lui Crin Antonescu şi a lui Victor Ponta, sintetizată sub forma "Lăsaţi-l să vorbească, el vorbeşte, el aude, noi avem treabă!". Tocmai pentru că sunt multe de făcut în ţara asta - nu doar repornirea unei economii gripate de regimul băsist, ci chiar şi o Constituţie care să nu mai permită derapaje - liderii actualei puteri ar trebui să-i transmită lui Băsescu un mesaj mult mai ferm şi mai clar, explicându-i că, la nevoie, poporul poate fi consultat tot prin referendum - ba chiar în acela la care Gică Contra îl invocă - şi dacă mai poate suporta un an şi jumătate de scandaluri, ricane, diversiuni şi provocări zilnice.