x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Luarea şi neluarea în seamă

0
Autor: Tudor Octavian 17 Iul 2008 - 00:00

M-am uitat mai bine de două ceasuri la un interviu tv cu o fantomă. Cu unul dintre cei mai luaţi în seamă oameni ai anilor 1990-’95. Luarea în seamă – gloria – şi apoi uitarea, neluarea în seamă fac diferenţa dintre viaţa şi moartea unui intelectual

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3

M-am uitat mai bine de două ceasuri la un interviu tv cu o fantomă. Cu unul dintre cei mai luaţi în seamă oameni ai anilor 1990-’95. Luarea în seamă – gloria – şi apoi uitarea, neluarea în seamă fac diferenţa dintre viaţa şi moartea unui intelectual. Jurnalistul care-i va căuta pe cei care au ţinut în primii ani de după 1990 prima pagină a ziarelor şi au ocupat zi de zi ecranele televizoarelor, ca apoi să se consoleze doar cu condiţia lor de mari ignoraţi, cu amintirea unui timp care s-a dus şi nu se mai întoare, are şansa unui subiect productiv.

Pe domnul, la al cărui interviu m-am uitat cu sentimentul arheologic al întîlnirii cu o relicvă, l-am crezut mort. N-ar fi fost prima vedetă care sfîrşeşte în neant. O fantomă însă care, de îndată ce e luată niţel în seamă, se gonflează şi vorbeşte de parcă i-ar fi venit iarăşi vremea, e un caz. O nesfîrşită neluare în seamă, într-o profesie în care notorietatea joacă un rol cardinal, îl acreşte pe individ, îl secătuieşte de idei, îl face indigest. Cine spune că aşteaptă recunoaşterea valorii sale în posteritate repetă, de fapt, o vorbă goală care a făcut carieră în veacul romanticilor şi s-a clasicizat într-o prejudecată. Trăim cei mai mulţi dintre noi numai acum. Viitorul e treaba celor care vin după noi. Artiştii de toată mîna nu creează pentru viitor, iar aplauzele din cimitir nu mai contează.

Domnul de la televizor era un caz, unul trist, întrucît se adresa unui public, fantomă şi el. Un public care ori nu şi-l mai amintea, ori nu fusese în admiraţia dumisale niciodată. Se lua singur în seamă la modul entuziast, pomenea de o lume care nu mai interesa pe nimeni cu aerul că şi ei îi venise din nou vremea, povestea întîmplări care, din perspectiva trecerii anilor, nu  mai aveau nici o rază din aura de odinioară. O infinită neluare în seamă, după ce te-ai socotit cîţiva ani marele învingător, cîştigătorul absolut, vine cu simţăminte de resortul psihiatriei abisurilor. Multora nu le vine să creadă că tot ce fuse se duse. Trăiesc în continuare într-un climat de aşteptare, iar cînd apare o luare în seamă, chiar una mică pe care altădată ar fi neglijat-o, se inflamează, pierd relaţia cu realitatea. Meritul trebuie "gestionat" – cum spun politicienii de cînd au dispărut "Alimentarele" –, meritul e ca un foc care trebuie hrănit neîncetat cu combustibil. Meritul, ca şi persoana, se defineşte între luarea în seamă şi căderea într-un stimabil anonimat.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   seama,   seam

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de