x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lucian Avramescu: Fiu-meu, candidat? Să n-aud!

0
Autor: Lucian Avramescu 30 Sep 2008 - 00:00
Lucian Avramescu: Fiu-meu, candidat? Să n-aud!


Radu Berceanu este înnoit cu Radu Berceanu. Văcăroiu este înnoit cu Văcăroiu. Băsescu este înnoit cu Băsescu. N-am văzut nici un puşti în dezbaterile voastre televizate. De ce nu-i chemaţi şi pe ei să arate ce au în cap? Toate partidele defilează cu ideea promovării tinerilor!



Ultimul roman al poetului rus Evgheni Evtuşenko se cheamă "Să nu mori înainte de moarte". Păstrez la Sângeru, cartea, cu toate că am citit-o, şi încă pe nerăsuflate. L-am cunoscut pe Ev­tuşenko acum 20 de ani. Am realizat atunci un interviu în că­suţa lui din pă­du­rea Peredelkino, de lân­gă Moscova. Era de­putat într-o gubernie siberiană. Pro­mi­sese alegătorilor nişte tone de săpun. Să­punul făcea parte din programul lui electoral. Mi-a zis: Să nu te pu­nă naiba să intri vreodată în politi­că. Eu m-am ars! Presa îţi schimonoseşte ges­turile. Adversarii po­litici te mânjesc cu noroi. Fiecare individ se simte în­drep­tăţit să te scuipe şi să te înjure. Rămâi po­et! Oamenii îţi cer autografe pe cărţile tale, femeile te confundă cu versurile pe care le iubesc şi li se pare că te iubesc pe tine.

N-am intrat în politică şi nu voi intra, cu toate că mi s-au făcut în toţi aceşti 18 ani oferte generoase. Am refuzat mereu. Am refuzat şi orice post bugetar. Îmi văd de A.M.Press-ul meu şi îmi conserv dreptul de a-mi spune părerea. Iată însă că po­litica nu mă iartă. Îmi intră în casă. Fiu-meu, Arin Alexandru Avramescu, are 33 de ani. E un avocat, zic eu, de succes. Are o fetiţă de 3 ani, munceşte mult, nevastă-sa e psiholog, conferenţiar universitar. Aproape am uitat că Arin este din studen­ţie liberal. El a reînnodat o tradiţie a fa­mi­liei, întreruptă la Canal, şi din care eu ab­sentez. Tată, mi-a zis, organizaţia libe­rală a Sectorului 1 din care fac parte m-a propus drept candidat pentru Senat. Am re­flectat mult, apoi am zis da. Îl privesc pe fiu-meu ca pe un extraterestru. Mi s-au tăiat picioarele. Eşti prea tânăr, bâigui într-un târziu. N-ai voie. Am, zice, la 33 de ani poţi candida pentru un post de senator. Cine te susţine, cine te cunoaşte? Ai apărut, uneori, la televizor, ca avocat. Âia de la partid au nevoie, probabil, de carne de tun. De unii care să transporte voturi altora. Cine mai candidează în Sectorul 1? Crin Antonescu, într-un colegiu, eu, în ce­lălalt! De la PSD, Sergiu Nicolaescu. Cum te vei bate tu cu celebritatea lui Nicolaescu? Îţi aminteşti acel scheci: Şi acum peli­cu­la peliculelor! Regizor – Sergiu Nicola­escu, scenarist – Sergiu Nicolaescu. În rolul principal – Sergiu Nicolaescu. În toa­te rolurile secundare – Sergiu Nicolaescu! În rolul lui Sergiu Nicolaescu – Draga Olteanu Matei! Nu mă bat cu gloria domnului Nicolaescu, ci încerc să îmi promovez ideile. Unde? – întreb eu. Cine te lasă pe tine să vorbeşti la televizor?

Sunt singur la Sângeru, vântul mi-a zbu­rat din balcon trei ghivece cu muşca­te. Culeg cu grijă florile sfârtecate şi în­cerc să le resădesc. Am cele mai frumoase muşcate din sat. Profesoarele, în drum spre şcoală, îmi cer butaşi. Cum faceţi de le ţineţi mereu înflorite? Le mângâi, zic eu. Zilnic îmi răsfăţ cu sufletul muşcatele. Deci fiu-meu vrea să fie senator! În­seam­nă că eu sunt mort de mult. Cum să fii în viaţă dacă ai un copil senator? Socotesc dacă am 100 de ani. Parcă n-am.

Mă sună un amic dintr-o televiziune. Felicitări, zice, l-am văzut pe Arin pe lista candidaţilor PNL la Sectorul 1. Să n-aud! – mă reped eu. Alt subiect n-ai? Amicul mă ia la rost. În loc să-l ajuţi, faci pe nebunul! Nu cred, zic, în înnoirea clasei politice. Am văzut cum este înnoită prin acest fai­mos uninominal. Radu Berceanu este în­noit cu Radu Berceanu. Văcăroiu este în­noit cu Văcăroiu. Băsescu este înnoit cu Bă­sescu. N-am văzut nici un puşti în dez­ba­terile voastre televizate. De ce nu-i che­maţi şi pe ei să arate ce au în cap? Prietenul meu din televiziune râde. Listele cu invitaţi pentru dezbateri ne vin direct de la partide, mă lămureşte. Ele au încheiat deja contracte cu televizi­unile în precampania electorală. Partide­le îşi promovează greii. Puştii? Să se ducă pe la porţi!

Am dreptul să-l opresc pe fiu-meu? Mă gândesc cu groază să-i văd chipul lipit pe stâlpi, mâzgălit cu cerneală, îmbogăţit cu măscări. Presa o să-i răscolească "trecutul comunist". N-are, că era prea mic.
Azi l-am sunat pe fiu-meu. Ştii că figu­rez, eu, taică-tău, la Cotroceni, pe lista neagră a celor 29 de ziarişti care-l critică pe preşedinte? Ştiu. Adulatorii lui Bă­ses­cu, aflând că eşti copilul meu, te vor toca. Ceilalţi te vor confunda cu Cătălin
Avra­mes­cu, ăla care-i lustruieşte zilnic pan­to­fii preşedintelui. Nici ei nu-ţi vor fi amici. Âla mic e hotărât! Candidează.
Ră­mân îngândurat cu muşcatele mele. În dimineaţa asta de luni, cerul e ca un abur din respiraţia lui Dumnezeu peste pă­duri. În aerul cristalin de afară sunt 7 grade.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   Sergiu Nicolaescu,   nicolăescu,   fiu-meu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de