x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lui Dumnezeu, ca tată, am câte ceva să-i reproşez

7
Autor: Lucian Avramescu 21 Apr 2014 - 19:07
Iată-te, înconjurată de Paşte
Frumoasă ca  Învierea
Peste tine bat clopote şi se învârt denii
Toate zilele încep seara...
Iată-te, inconjurată de Paşte.

Vorbeam astfel, îi spuneam cuiva – cui? -
Aceste cuvinte netălmăcite
Poate banului de aur al lunii, dar luna nu se arată în seara asta din nori,
Poate zilei, dar ziua e ca un drum care s-a isprăvit.

Iubita mea nu poate fi înconjurată de Paşte,
Ea abia dacă-i înconjurată de mine.
Casa mea în care mama m-a născut ar putea fi înconjurată de Paşte
Dar mama, până la miezul nopţii, când va învia,
Abia dacă mai respiră un pic din veşnica ei nefiinţă.
Cine, zic, cine, zic, şi clopotele bat în cuvinte
De parcă tocmai a înviat cineva, de parcă tocmai a aflat că va învia
Și el se împotriveşte.

Toate, bag samă, sunt azi înconjurate de Paşte
Iubita mea îmi transmite că butelia s-a isprăvit
La jumătatea drobului din cuptor şi la jumătatea borşului din oală
Și eu, mai puţin norocos cu Sfintele Paşti trebuie să alerg în satul vecin
Unde se găsesc mereu butelii de aragaz pline.

E o mare agitaţie pretutindeni
Vinul nefiert în butoaie dă în clocot din nou
Fiindcă frigul l-a prins cu zahăr în oase, în oasele lui de vin, astă toamnă
Și tocmai azi, de Înviere, îşi aminteşte că-i ziua renaşterii Fiului lui Dumnezeu.

Sunt puţin supărat pe Tatăl Ceresc
Eu nu-mi lăsam copiii răstigniţi
Chiar dacă prin asta lumea trebuia să devină mai bună,
Ca orice părinte mă abţineam, băteţi-mă pe mine în cuie, aş fi zis...
Fireşte că Dumnezeu ştie întotdeauna ce e mai bine de făcut
El a găsit că e mai pilduitor să-l bată în cuie
Pe piatra crucii veşnicei credinţe pe fiul său
Și să-l răpună, pentru poveţe, idioţii,
Iar proştii, pentru a se desvăţa de prostie, să-l umilească.
Iată, zic azi, Doamne, că proştii-s la locul lor
Și asasinii la locul lor, iar tâlharii o duc cum nu se poate mai bine.
Ce să mai vorbim de cuvinte - cuvintele care ucid, ucid mai departe!

Iată-te, înconjurată de Paşte, lume a mea,
Frumoasă ca Învierea
Aici, pe partea de pământ unde Hristos a fost răstignit.
În alte poeni n-a fost nimeni răstignit
Fiul Domnului a fost doar ars de viu sau tăiat în patru cu fierăstrăul,
Jupuit de piele sau înecat în droguri.
Mereu e ceva de pus deoparte la capitolul rugăciune,
Religiile toate au fanteziile lor victorioase
Iar popoarele coabitează cu măcelul.

Aici s-a nimerit ca Fiul să Învie
Iar Dumnezeu să aibă dreptate
Oricum, ca tată, am câte ceva să-i reproşez,
Oricum, ca tată, Doamne, puteai găsi, presupun, variante mai miloase,
Lumea, vezi şi Tu, n-a devenit mai bună
Îţi spun asta deprins mereu să mă cert cu puterea,
Cu tine n-am îndrăznit
Dar în seara asta, când cânt, din tot sufletul, învierea fiului tău
Lasă-mi,  Doamne, fără să te răzbuni,
Curajul acestui reproş.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de