x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lumina

0
Autor: Marius Tucă 11 Oct 2006 - 00:00

In Delta Dunarii s-a intamplat pentru prima data sa simt ca Pamantul e rotund. Acolo, ca nicaieri, la nici un orizont al sau, pamantul sau apa nu se intalneste niciodata definitiv cu cerul

Colegii mei care se afla in croaziera au scris in Jurnalul de ieri ca in Delta, la Sf. Gheorghe, "daca n-ar fi nori, s-ar vedea Dumnezeu!". Ce frumos, cat de frumos! Si noi, "amaratii" de aici, de la Bucuresti, despre ce sa (mai) scriem ca sa nu ne facem de ras? Sa ne ridicam si noi macar in genunchi, la nivelul colegilor care bat pe la portile voastre si va intreaba daca "Primiti cu Dunarea?". Stiu, am fost acolo, si numai despre cer as putea sa scriu o carte! Si o alta despre departare, despre orizonturi. Imi aduc aminte ca in Delta Dunarii s-a intamplat pentru prima data sa simt ca Pamantul e rotund. Acolo, ca nicaieri, la nici un orizont al sau, pamantul sau apa nu se intalneste niciodata definitiv cu cerul. Simtindu-l rotund, la randul meu am simtit un gol in stomac, la fel de rotund ca la pierderea echilibrului, la imbratisarea dezechilibrului ca forma de salvare. Uneori te pierzi de atata frumusete, devii imaterial ca sa fii compatibil cu lumina din jurul tau. Ea este, lumina, cea care rotunjeste pamantul pe care-l simti batand in capul pieptului. Si cand locul lui e luat de soare, e aproape o certitudine ca-si incearca norocul rasaritul sau, si mai bine, apusul! Acolo simti valsul barcilor pe ape si cand esti cat se poate de bine cu picioarele pe pamant. Frumusetea se unduieste cu teama si te ametesc de parca toata viata ai fi calatorit pe mare si, odata ajuns pe pamant, nu i-ai mai cunoaste rostul si greutatea.

Dar ceea ce face tot locul e lumina. E puternica, e frumoasa, e calda si imbietoare! E lumina care trece prin tine si prin toate, e lumina care imbraca si dezbraca lumea si pamantul!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   lumina

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de