Risca sa treaca neobservata o stire cu adevarat semnificativa pentru momentul politic pe care-l traim si, as spune mai mult, pentru adevarata stare a natiunii noastre in prezent. Istoricului Marius Oprea i s-a refuzat, fara explicatii publice, certificatul ORNISS (Oficiul Registrului National al Informatiilor Secrete de Stat). Acest certificat da dreptul celui care-l poseda sa aiba acces la documentele considerate secrete de stat. Astfel, consilierul primului-ministru pentru probleme de securitate este, pur si simplu, anihilat in lupta teribil de dura impotriva caracatitei securiste, reprofilate astazi in mafie politico-economica. El nu va putea face parte din Comunitatea Nationala de Informatii ca reprezentant al guvernului. Nu doar guvernul (si primul-ministru Tariceanu) sufera, astfel, o severa infrangere. Intreaga societate romaneasca se dovedeste, din nou, neputincioasa in fata raului celui cu o mie de fete care ne-a distrus in regimul trecut si ne stoarce si azi de puteri. Din nou, lupul e pus judecator peste oi intr-un fel de schizofrenie, de absurditate, de bataie de joc pe care o suportam Dumnezeu stie cu ce resurse interioare. Cand Ristea Priboi primeste certificatul ORNISS, pe cand lui Marius Oprea ii este refuzat, devine limpede cine e pus sa-l acorde, si cui i se acorda. Devine evident cine sunt, in continuare, stapanii Romaniei.
Intamplarea face sa-l cunosc pe Marius Oprea de cand era un adolescent. Putini stiu (si cred ca si mai putinora le pasa) ca viitorul istoric a fost unul dintre cei mai minunati poeti ai anilor â90. Mi-l amintesc ca pe un tanar de o mare puritate, decis sa schimbe fata imbatranitei noastre literaturi. De ce nu este el azi un scriitor important, asemenea colegilor sai de la Brasov? Pentru ca un sir de fapte oribile i-a schimbat total cursul vietii. Toate au fost legate de Securitate. In ultimii ani ai comunismului a fost prins pe cand imprastia manifeste impotriva lui Ceausescu si a dictaturii, a fost inchis, batut, devastat sufleteste. S-au adaugat drame familiale cumplite, la originea carora a stat aceeasi Securitate. Dupa 1989, Marius Oprea n-a mai avut timp de poezie. A scris despre sinistra institutie lucruri de un curaj nebunesc, care de multe ori m-au facut sa ma tem pentru viata lui. A trait intr-o permanenta amenintare, intr-un cosmar al telefoanelor anonime si al incercarilor de santaj. N-a mai putut, ca fiecare dintre noi, sa-si creasca in liniste copiii. Ca om de stiinta a dovedit o hotarare extraordinara de a dezvalui pana la capat teroarea pe care s-a construit comunismul romanesc, cu date, cifre si fapte reale, care l-au transformat pana la urma nu doar in principalul istoric al celei mai nocive institutii care-a functionat vreodata in Romania, ci mai ales intr-un simbol al puterii umane de a infrunta, cu orice risc, raul absolut. Dati-mi voie sa-mi marturisesc, public, respectul si admiratia pentru un astfel de om.