Lupta cu corupţia, oră cu oră

Vinerea e zi scurtă. Lupta cu corupţia începe normal, la ora 9:00, dar în zilele astea scurte ştie toată lumea cum e: decât să începi o treabă şi să n-ai timp s-o termini, mai bine o laşi pe luni. Apoi, vinerea e zi scurtă şi pentru corupători. Aceştia, fiind de regulă privaţi, se duc la casele lor de la munte şi nu mai corupe nimeni pe nimeni încă de joi seara. Practic, corupţii şi coruptibilii stau degeaba până luni, iar dacă n-au cu cine să lupte, funcţionarii cinstiţi ai administraţiei publice şi organele abilitate să învingă corupţia n-au rezultate, tot până luni.
Vinerea, sâmbăta şi duminica luptă cu corupţia numai poliţiştii de la circulaţie.

Luptă, adică, ei cu ei. Succesele, în lupta cu corupţia din interiorul Poliţiei, nu sunt puse la socoteală de Uniunea Europeană, întrucât aici se luptă între ele şi două tipuri de corupţie. Luptă cea de tip veci, cu corupţia de tip nou, având modele străine, americane şi siciliene. Până una, alta, nici Uniunii Europene nu-i e clar care corupţie e mai bine să învingă, pentru ca România să progreseze.

Lunea, lupta cu corupţia ar trebui să înceapă odată cu programul de lucru de la stat, la ora 9:00 fix, însă oameni suntem! După nişte zile libere, e nevoie întotdeauna de câteva ceasuri de adaptare la munca istovitoare din birou. În plus, lunea au prioritate alte treburi, care fac ca societatea românească să funcţioneze. Nu poţi să progresezi, dacă nu funcţionezi!

Chestia asta Uniunea Europeană n-o înţelege şi ne reproşează mereu că nu luptăm suficient de motivaţi cu corupţia. Mai întâi că Uniunea Europeană ar trebui să ne explice despre ce fel de motivaţii e vorba. Gratis, doar cu motivaţii sufleteşti, nu se bagă nimeni într-un război dinainte pierdut. Corupţia e pe bani, iar lupta cu corupţia ar urma să fie, conform cu părerile deştepţilor de la Bruxelles, cu conştiinţa în linia-ntâi şi la atac, dar cu buzunarele goale.

Practic, statul luptă cu corupţia din toate puterile doar marţea, miercurea şi joia, între orele 9:00 şi 17:00, cu o pauză de masă de jumătate de oră. O mare parte din funcţionarii bugetari au lefuri mici şi n-au ce mânca între orele 13:00 şi 13:30, aşa că ar trebui să lupte mai mult decât cei cu lefuri mari. Unii chiar luptă, proştii. Ei, vedeţi, ar putea să spună Uniunea Europeană, că doar nu luptaţi neplătiţi.

Primiţi un salariu, ca să învingeţi corupţia şi să intraţi în rând cu Occidentul incoruptibil. Observaţia e corectă. Păstrând însă proporţiile. Comisarii europeni, care vin să ne bată la cap că nu luptăm suficient de motivaţi cu corupţia, au 10.000 de euro pe lună, plus diurnă şi hotel, iar la noi, luptătorii din linia-ntâi, care ar fi să rezistăm până la ultimul cartuş strigând "Trăiască guvernul harnic şi cinstit!" murim pe baricade doar pentru câteva sute de euro.

Şi alea impozabile. Marea majoritate a funcţionarilor statului se lasă corupţi marţea, miercurea şi joia dimineaţa ca să poată lupta cu corupţia din ei, în mod demn şi cu unele rezultate notabile, după-amiază. Astfel, corupţia sponsorizează lupta anticorupţie.

Am putea spune şi câte ore pe săptămână, dar după ce ia masa de prânz, nu numai armata anticorupţie a statului are nevoie de un ceas, ca să i se aşeze mâncarea în maţe, ci şi corupătorii fac o pauză.

În medie şi ţinând cont de toate aceste particularităţi naţionale, România luptă cu corupţia cam 7 ore şi jumătate săptămânal. În Bucureşti, bineînţeles. Fiindcă în provincie pauza de după masă e niţel mai lungă. Ştiţi ce ar vrea Uniunea asta Europeană? Să luptăm 24 de ore din 24. E-te-te na, că e ea mai deşteaptă!