x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Lupta cu viaţa

0
Autor: Tudor Octavian 27 Oct 2011 - 21:00

Mi s-a spus devreme ca viata e o lupta, dar nu si cum se poarta lup­ta, ce obtine castigatorul si ce pa­t­este infrantul. Nu mi s-a spus nici care e proportia inviga­tori/invinsi, daca exista posibilitatea unui ar­mis­ti­tiu si in ce ar consta pacea. Cei care m-au prevenit ca voi lupta toa­ta viata au facut-o cu aerul ca-mi cedeaza doar mie un secret im­por­tant, fiindca ma asteapta niste ba­ta­lii si e bine sa fiu pregatit. Insa din felul prietenos in care mi-au vor­bit reiesea ca lupta asta cu viata are in ea un ce romantic, ca e un fel de cadou, pe care-l primesc de la soarta copiii dotati.

Ceilalti, copii cu mai putine san­se in lupta cu viata, nici nu trebuie informati, intrucat ori nu in­te­leg care-i problema, ori daca unii mai pricep cate ceva, nu-i de ajuns ca sa spere la un premiu. Asa in­te­le­geam eu situatia la varsta de 13 ani, cand am ajuns la internat cu lectia despre lupta cu viata in­va­tata pe de rost de la ai mei si de la un profesor burtos, care respira greu si raspandea tot timpul o du­hoa­re de naduseala statuta. La sfaturile sale am fost foarte atent, pen­tru ca era imaginea unuia care pierduse lupta.

Al treilea razboi mondial e in plina desfasurare. Mor mult mai multi oameni ca in al doilea, pe toata planeta, e un razboi neconventional, purtat de civili care lup­ta cu viata si o pierd. In jurul maga­zi­nului Bucur Obor si al Pietei e unul din campurile de batalie pline de lesuri. Misuna sute de homlesi, de drogati, de alcoolici si de ba­trani invinsi de apartamentul mi­zer in care au luptat cu viata zeci de ani si acum prefera starea nesi­guri de armistitiu pe bancile din parcuri. Pe cei care lupta din greu cu viata si sunt pe cale sa piarda ul­ti­ma batalie ii intalnesti aici la tot pa­sul. E destul sa-i privesti cum merg, ce umblet de invinsi au, cum privesc in gol cu ochii lipsiti de lu­mi­na sperantei, cum se bat cu alti in­vinsi pentru fiecare banut. Si ia­rasi pierd, in confruntarea cu pensia, cu salariul de mizerie, cu pre­tu­rile.

E un razboi ciudat, in care in­vingatorii nu-si clameaza succe­sele, iar invinsii nu se vaita cu glas tare, ci doar om la om, ca si cum e ne­voie si de un pic de confiden­tiali­tate in esec. Ciudat este faptul ca nu se vorbeste de un razboi pla­netar cu viata. Pare unul perso­nal. De fapt, asa si este, pentru ca se dau lupte grele pe o paine, pe o slujba, pe mai nimic, fara sa se in­trebe nimeni ce nume poarta aceasta lupta. Un razboi mondial pur­tat de multimi, care nu se con­si­­dera multimi si nici nu ataca or­ga­nizat, conform cu un plan. E o vraiste mondiala, cu miliarde de raz­boaie personale, pe care nu le con­tabilizeaza nici un stat, desi sta­tele si guvernele mari castiga ma­rile batalii. Pe nici o cruce din niciun cimitir de pe glob nu sta scris: Acest om a pierdut lupta cu viata.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de