Lupta pe viata si pe moarte intre Ion Iliescu si Adrian Nastase abia acum incepe

Facand in asa fel ca presa sa dezvaluie opiniei publice umilirea sa de catre Ion Iliescu, Adrian Nastase s-a asigurat ca responsabilitatea intreaga sa apara ca fiind in exclusivitate a presedintelui. Om politic experimentat, Ion Iliescu a sesizat primejdia.Si a cedat.

Punctul pe i in explicarea recentei crize politice din Romania l-a pus Traian Basescu. Domnia sa a declarat ca Adrian Nastase si-a aruncat in joc atuul decisiv in confruntarea cu Ion Iliescu : amenintarea cu demisia. In paranteza fie spus, prin atitudinea sa de sinceritate, liderul PD a dovedit de ce este, la ora actuala, cel mai bun politician din Romania. Traian Basescu a intuit ca noul electorat are oroare de politicianism. Toti ceilalti lideri din Opozitie, in frunte cu Theodor Stolojan, au avut reactii cliseu. S-au grabit sa condamne scandalul de pe pozitii electorale. Romanii asteapta insa de la omul politic mai ales gesturi izvorate din adancul fiintei si nu cele lesne de suspectat ca urmarind deja blestematul capital electoral. Gesturi in genul reactiei lui Traian Basescu la recenta criza politica.

Intr-adevar, pentru a obtine din partea lui Ion Iliescu recunoasterea dreptului legitim de a conduce el partidul, presedintele PSD a amenintat cu demisia. N-a facut-o insa intr-un cadru privat. A apelat la presa, lasand sa se scurga masiv informatii despre intentia sa. De asemenea, Adrian Nastase a alimentat ziarele si cu amanunte despre intalnirea de la Cotroceni dintre Ion Iliescu si Delegatia Permanenta a PSD. Aceste amanunte erau la o prima vedere defavorabile lui Adrian Nastase. Un lider important din Romania de azi aparea ca tratat de un alt lider mai rau decat un puradel politic. Adaugand faptul ca gestul presedintelui de a convoca pe sefii unui partid si a-i mustrului zdravan se constituia intr-o grava incalcare a Constitutiei, deconspirarea intalnirii nu putea fi decat avantajoasa lui Adrian Nastase. Decizia sa de a demisiona din fruntea partidului l-a propulsat in ipostaza de barbat politic gata sa reactioneze spectaculos la o umilire absurda. Dar nu numai atat. Opiniei publice i s-a prezentat un sef de partid care pune piciorul in prag transmitandu-i presedintelui un semnal in genul: a venit momentul sa limpezim lucrurile, ori eu, ori dumneavoastra conduceti partidul!

Lui Ion Iliescu o asemenea reactie nici nu i-a trecut prin cap. Domnia sa impartaseste ceea ce am putea denumi sindromul Regelui Lear. Eroul shakespearean trece drept prototipul tatalui nedreptatit de catre ingratele fiice. Numai ca la o lectura mai atenta a textului, intemeiata pe ipoteza ca Shakespeare e cel mai nuantat autor din istoria literaturii, se poate descoperi ca batranul Rege nu e icoana de pus in perete. Dupa ce-si imparte regatul, el pretinde sa fie acceptat mai departe drept adevaratul Stapan. Umbla pe la curtile celor doua fete cu o sleahta de derbedei, face taraboi, se da in spectacol. Fetele nu mai sunt insa copilele de altadata. S-au casatorit, au familie, au barbati. Pretentiile exagerate ale batranului in numele generozitatii de a le da regatul incepe sa le deranjeze. Tentativele de a-l convinge cu binisorul esueaza. Batranul nu intelege ca nu mai are puterea de altadata. Puterea unui despot capricios.

Indiscutabil, Ion Iliescu a avut o contributie decisiva in formarea si afirmarea lui Adrian Nastae. Repetand gestul Regelui Lear, presedintele i-a dat lui Adrian Nastase regatul PSD pe mana. Nu poate scapa unui ochi atent faptul ca premierul s-a straduit in acesti ani sa nu-l supere pe Ion Iliescu. Am gresi daca am taxa drept jigniri unele puncte de vedere diferite ale lui Adrian Nastase in chestiuni mai mult sau mai putin importante pentru tara. Asemenea Regelui Lear, Ion Iliescu nu s-a multumit cu atat. A facut tot ce a putut pentru a dovedi ca domnia sa continua sa fie adevaratul stapan in PSD. O atitudine care a capatat valente aproape dramatice in ultimul timp, cand presedintele a dat de inteles ca vrea sa se intoarca in fruntea partidului. Adrian Nastase a incercat sa-si ia in serios rolul de sef de partid si de sef de guvern. Un asemenea rol presupune initiative proprii. Unele n-au corespuns, evident, viziunii lui Ion Iliescu asupra actului de carmuire. Presedintele s-a pus pe bombanit. Adrian Nastase a dat inapoi. Asemanator, crezand ca totusi el si nu Ion Iliescu e seful guvernului, premierul a socotit ca-si poate permite sa actioneze dupa capul sau. Cei vizati de remanierile guvernamentale sau chiar de criticile premierului au dat fuga la Cotroceni. Convins de respectivii ca Adrian Nastase o face dinadins pentru a-l sfida, Ion Iliescu s-a posomorat brusc. Mai mult, s-a suparat de-a binelea in cazul unor persoane despre care domnia sa are o alta parere decat Adrian Nastase. Premierul s-a vazut nevoit sa dea inapoi sau, in multe cazuri, sa purceada la o veritabila echilibristica pentru a nu-l supara pe Ion Iliescu. Nu numai sentimental, dar si pragmatic, presedintele a fost impins sa se amestece sistematic in treburile PSD. Ion Iliescu n-are prea mare putere doar prin prerogativele constitutionale. Singura sa parghie de a se implica in treburile interne a ramas partidul de guvernamant. S-a creat astfel unul dintre lucrurile cele mai primejdioase in conducerea unei institutii: dubla comanda. Cine a avut responsabilitatea unei institutii, ale unei firme, stie ce inseamna o asemenea situatie. Chiar daca un altul nu intervine totdeauna in treburile tale, faptul ca exista si un alt pol de putere face ca multi subordonati sa nu te mai asculte. Asa s-a intamplat si cu Adrian Nastase. Deja barbat politic matur, premierul isi are propriile proiecte si mai ales propriile interese. Bune, rele, destepte sau proaste, ele nu pot fi duse pana la capat in conditiile dublei comenzi.

Amestecul presedintelui a fost mai puternic in viata partidului decat in viata guvernului. Cata vreme Adrian Nastase a neglijat partidul, concentrandu-se aproape exclusiv pe guvern, implicarea lui Ion Iliescu nu i-a pus prea mari probleme. Dupa esecul de la alegerile locale, problema schimbarilor radicale din PSD s-a pus cu acuitate. Multi lideri au facut declaratii publice polemice. S-a accentuat presiunea pentru luarea unor masuri menite a contracara dezastrul posibil de la alegerile generale si prezidentiale. Povara actiunii a revenit in chip firesc lui Adrian Nastase, liderul oficial al PSD. De la domnia sa astepta toata lumea o interventie pentru a stopa degringolada, dar, mai ales, pentru a pregati PSD in perspectiva scrutinului din iarna. In acest context ar fi fost de asteptat din partea lui Ion Iliescu doua atitudini rationale. Fie un semnal clar pentru oamenii sai din PSD ca premierul are mana libera sa actioneze. Fie sprijinirea lui Adrian Nastase in batalia pentru reformarea partidului. Cea de a doua optiune se impunea, poate, mult mai tare in conditiile tendintei multor lideri de la centru si de la nivel local de a se revolta impotriva presedintelui. Adrian Nastase s-a intors de la Istanbul decis sa faca ordine intr-un partid ajuns in pragul vraistii. Luarea unor masuri de mana forte se impunea cu atat mai mult cu cat trecerea pe liste a unor candidati PSD expirati a fost si rodul multiplilor centri de putere din PSD. Asa-zisii baroni locali sunt oameni din garda veche, garda lui Ion Iliescu. Adrian Nastase s-a vazut nevoit sa tina cont in multe locuri de ceea ce el a numit intrigile din partid. Esecul la scrutinul local si-a avut principala cauza in desemnarea unor candidati cu probleme. Exersarea autoritatii se impunea si pentru ca toate celelalte partide, inclusiv PNL, formatiune cu numeroase personalitati, stau sub semnul dictaturii presedintilor.

Pe acest fond a venit intalnirea de la Cotroceni. Echipa de comunicare a premierului s-a straduit sa sugereze presei imaginea unui Adrian Nastase profund jignit de discursul furibund al lui Ion Iliescu. E posibila si o asemenea interpretare, mai ales daca tinem cont de faptul ca terfelirea premierului s-a facut cu public. Adrian Nastase e insa un politician capabil, printre altele, sa treaca peste emotii daca interesul i-o cere. Mai mult ca sigur ar fi depasit si acest moment. Ca e asa ne-o dovedeste faptul ca n-a amenintat cu demisia cand Ion Iliescu l-a ridiculizat la scara nationala in chestiunea alegerilor anticipate. De asta data insa premierul a realizat ca, inghitind momentul, isi risca destinul de om politic. Reformarea partidului e o chestiune de extrema urgenta. Aceasta reformare e imposibila insa cata vreme presedintele continua sa treaca drept adevaratul sef al PSD. Se cer masuri drastice impotriva unor lideri depasiti de momentul politic actual. Se cere mai ales o singura comanda. Prin intregul sau comportament de la intalnire, Ion Iliescu a dat liderilor PSD, activistilor din tara, semnalul ca domnia sa conduce partidul. Asta a insemnat practic punerea sub semnul intrebarii a autoritatii lui Adrian Nastase tocmai cand premierul avea nevoie de autoritate deplina. Pentru a o obtine, liderul PSD a apelat la un mijloc folosit cu brio si de Theodor Stolojan in PNL: amenintarea cu demisia.

A vrut sau nu Adrian Nastase sa-si dea demisia? Probabil ca da. In astfel de imprejurari, cei din jur sesizeaza rapid daca e vorba de ceva serios sau de un simplu joc. Pentru omul politic Adrian Nastase, mult mai important e faptul ca nu s-a multumit doar cu simpla amenintare. Ion Iliescu putea sa fie de acord cu demisia. S-ar fi produs, e drept, un dezastru. Dar n-ar fi fost prima oara in istorie cand politicienii dovedesc orbire. Pentru a face din amenintare un mijloc eficient, altfel spus, pentru a-l obliga pe Ion Iliescu sa vina la masa tratativelor, Adrian Nastase a creat o presiune extraordinara asupra Cotrocenilor. Presedintele comisese o gafa de proportii convocand Delegatia Permanenta. Mai mult, discursul sau violent a devenit un atu major al lui Adrian Nastase. Demisia din partid ar fi provocat o brambureala de proportii in PSD. Facand in asa fel ca presa sa dezvaluie opiniei publice umilirea sa de catre Ion Iliescu, Adrian Nastase s-a asigurat ca responsabilitatea intreaga sa apara ca fiind in exclusivitate a presedintelui. Om politic experimentat, Ion Iliescu a sesizat primejdia. Si a cedat. La discutia intre patru ochi de joi, el a acceptat toate conditiile. Cu victoria smulsa prin forta, Adrian Nastase a trecut de indata la treaba. A impus autosuspendarea Delegatiei Permanente si inlocuirea cu un Birou de coordonare pana la Congresul de la finele lui august. Titulatura nu poate insela pe nimeni. Nu-i vorba de un organism menit a regla afacerile curente ale partidului, ci de un nou organism de conducere cu puteri discretionare. Componenta e dominata de oamenii lui Adrian Nastase, adusi din guvern pentru a actiona in partid. Premierul spera ca va reusi, gratie acestui veritabil comando, sa schimbe pana la Congres suficient de multe lucruri in partid pentru ca reuniunea sa nu-i ridice prea mari probleme.

Victoria lui Adrian Nastase - pentru ca, indiscutabil, de o victorie e vorba - e insa fragila. Am putea-o considera doar o victorie de etapa. Pentru a modela PSD dupa chipul si asemanarea lui, premierul are in fata un drum lung si plin de dificultati. Ion Iliescu nu e omul care sa se lase invins usor de un altul. Stie sa astepte. A asteptat el din 1971 pana in 1989 ca sa-si ia revansa asupra lui Ceausescu. Ce mare problema e sa stea la panda in perioada urmatoare pentru a-l prinde pe biruitorul Nastase pe picior gresit! Lovitura premierului l-a luat prin surprindere. A cedat, dar, in acelasi timp, a inteles ca-i vorba de un dusman mult mai abil decat il credea. Asta il va face mult mai prudent in perioada urmatoare. Va juca teatrul omului resemnat sa vada cum fostul discipol ii modifica opera vietii: PSD. Isi va pregati minutios lovitura, folosindu-se de serviciile secrete, toate in mainile sale. Va sti tot ce se intampla in partid prin oamenii sai impusi in Biroul de Coordonare, formati, ca si el, la scoala intrigilor de coridor din Partidul Comunist.

Destinul politic al premierului depinde de capacitatea sa de a nu se iluziona in ce-l priveste pe Ion Iliescu. Daca va actiona in asa fel incat presedintele sa nu mai poata face nimic in materie de PSD, victoria de etapa se va transforma intr-o victorie finala. Contrar afirmatiilor premierului, intre domnia sa si Ion Iliescu a fost o ruptura totala. Cu ocazia recentului scandal. De aceea, tare ne temem ca lupta, adevarata lupta pe viata si pe moarte intre cele doua palate abia acum incepe.