Luptele noastre cu î din i şi â din a

Eram elev cand mi s-a spus sa scriu Romania numai cu a din a, pentru ca eu sunt roman, nu romin. In­va­ta­torul de la elementara, care mi-a vorbit luandu-ma de umeri, pa­rin­teste, in recreatia mare, m-a la­mu­rit totodata ca-i mai bine sa spun pauza mare, fiindca recreatia e un barbarism, iar recreatia e alt­ce­va. In mintea mea de copil, felul in care mi s-a adresat, cu un glas moc­nit, glasul acela cu care oa­menii mari isi comunicau lucrurile importante fara martori, m-a facut sa gandesc ca problema lui a din a tine si ea de o vinovatie, precum vinovatiile de a fi fost fiu de boier sau de condamnat politic. Trebuia sa stiu, dar sa ramana in mine ce stiam.

Mai tarziu, la Filologie, dispu­te­le academice pentru si contra lui a din a sau i din i m-au convins ca si o litera poate sa devina o ca­u­za politica si ca lingvistii pot trada un interes national, impunand re­gu­li, la scris si la rostire, contra istoriei tarii lor. Nu o fac pentru bani, nici pentru glorie, o fac ca sa se simta si ei o data in viata atot­pu­ternici, fie si pe destinul unei vo­cale. Vanitosii n-au nevoie de mult ca sa se transforme in tirani. Doar de o ocazie. Ca in 1950 era vor­ba despre o detur­nare comandata de la firul istoric, e neindoielnic. La fel s-a intamplat si dupa 1990, cand tiganilor li s-a zis, printr-o lege de care nu aveam ne­voie, rromi, iar daca Academia nu in­torcea armele, ca sa revenim la a din a, atat in scrisul cuvintelor

Ro­mania si roman, alte "forte obscure", de data aceasta nu dinspre Est, ne-ar fi facut romini din Ro­minia. Europa nu rea­lizeaza diferenta dintre i si i. Limbile eu­ro­pene nu-l cunosc pe i. Ceva, ceva aceste "forte obscure in­ter­na­tionale" tot au reusit: o brambureala la nivelul intregii natii. In presa scrie fiecare cum il taie ca­pul, invocand drepturi demo­cra­tice ce nu privesc, de fapt, esenta de­mocratiei. Lingvistii, dupa ce au izbutit in 1990 sa institu­ti­o­na­li­zeze regula dreapta in Parlament, au lasat treaba neterminata. Lingvistilor le pica bine sa dea vi­na pe popor cand nu pot sa termine ce au inceput. Pentru ei, luptele fiecarui roman cu a din a si i din i nu sunt semnificative. Pentru lingvistii de toate marimile si orientarile, tot ce conteaza e sa isi sporeasca autoritatea in breasla. Inca o lege care sa oblige lumea la a din a ar creste confuzia. Sunt bune doar legile care pot fi respectate. Cu grija de a nu fi categorisit de aceleasi "forte obscure in­ter­na­ti­onale" ca nationalisti, am ratat in 1990 singura conjunctura in care ne puteam defini pentru totdeauna romani de la romani, nu romini de la romanes.

Nu sunt cert ca premierul care i-a botezat pe tiganii nostri rromi a facut-o conditionat de "fortele obscure". E posibil sa fi procedat astfel dintr-o convingere. Sau din prostie si din placerea de a decide. Multe tampenii de durata au la baza credinte si convingeri, nu numai manipulari.