De curand l-am vazut pe domnul Basescu purtand pe cap o caciula de astrahan brumarie si intrebuintand o gestica si o voce ferma, amintind de un personaj de acum 25 de ani. Trag nadejde sa nu invie fantoma geniului din Carpati.
"Religiile, ca si ideologiile care le-au mostenit viciile, se reduc la niste cruciade impotriva umorului", scria, prin o mie noua sute treizeci si ceva, Emil Cioran. In razboiul sangeros, umoristic si neghiob al caricaturilor, de fapt al caricaturii care-l infatiseaza neinspirat pe profet cu turbanul unei bombe pe cap, m-a ingrozit, mai abitir ca orice, stigatul, auzit intr-o tara musulmana: "Macelariti-i pe danezi!". Mai exact, indemnul cuprindea fara echivoc ideea ca orice danez, prins oriunde in lume, trebuie "taiat in bucati". Nu interzicerea, sa zicem, a vizei pentru nefericitul caricaturist, care presupun ca nu mai doarme linistit si oricum nu mai doarme in patul lui, nu decretarea ca "persona non grata" a redactorului-sef care a incuviintat tiparirea caricaturii, ci asasinarea de la mic la mare, de la copilul din pantec la batranul in baston a oricarui danez. Nu-i cam mult chiar si pentru Evul Mediu in care ne afundam la inceputul mileniului trei? Tragicului print shakespearian al Danemarcei, Hamlet, cel sortit mistuitoarei interogatii "a fi sau a nu fi", i se pregateste un alt sfarsit. Acum cateva saptamani imi exprimam, in acest chenar de rubrica, mahnirea pentru un film american, pretins documentar, in care Fecioara Maria nu era doar mama neprihanita a lui Iisus, ci si a altor vreo cinci plozi, nedumnezeesti, comisi intr-o harjoana pe saltea cu tamplarul Iosif. Nu-mi tundeti, ziceam eu, haloul de pe crestetul sfintilor, nu ne vaduviti de zeitate, lasati-ne intreg dreptul la mituri. N-am cerut incarcerarea autorilor filmului si nici nu m-am proclamat dusman de moarte al americanilor. Este, o sa-mi replicati, diferenta de temperament dintre doua religii, dintre doua lumi. O fi. Cunosc insa (stau marturie prietenii mei arabi, unii scriitori de marca) blandete si toleranta in lumea supusa spiritual invataturilor Coranului. De unde aceasta dezlantuire care a dus la incendieri de ambasade, demisii de guverne, morti si zeci si sute de raniti? Arderile pe rug din vremea Inchizitiei, hughenotii, taierile de capete din motive religioase, masacrarile celor care se rugau altui sau altor zei revin cu o inspaimantatoare forta. Astazi, cand scriu aceste randuri, intr-o tara musulmana toleranta, punte intre civilizatia europeana si cea orientala, am numit Turcia, s-a petrecut un asasinat in oraselul Tradzon. Un preot catolic a fost impuscat cu doua cartuse in timpul slujbei. Asasinul pare a fi un tanar impins de fanatisme religioase. Turcia este, imi reaminteste un distins diplomat roman la Ankara, parte extrem de activa si inimoasa a unui proiect initiat de ONU si intitulat "Alianta civilizatiilor". Iata, zic eu, ca pana si aici s-au intins patima si isteria. Ratiunea care sta la baza proiectului "Alianta civilizatiilor" sa fie infranta, lamentabil si tragic, de "Conflictul civilizatiilor"? Capul de locuitor care sunt, cetatean respirand aerul tot mai putin albastrei planete Pamant, nadajduieste sa nu se petreaca astfel. Inchei aceste franturi de gand tot cu o cugetare a lui Emil Cioran: "Agresivitatea este o trasatura comuna a oamenilor si zeilor noi".