x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Machiavelismul ordinar

0
Autor: Claudiu Saftoiu 07 Dec 2007 - 00:00

MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI
Sunt un adept al teoriei pe care o expun de căte ori am ocazia: abandonul electoratelor tradiţionale şi necesitatea schimbării vehiculelor politice autohtone in competitori mai performanţi şi mai empatici cu electoratul. Publicurile electoratele se schimbă, aşteptările se schimbă, nevoile se schimbă. Da, Romănia se schimbă şi e bine aşa. Mesajele de partid şi partidele au nevoie ele insele de schimbare şi de redefinire.



MIZE ŞI CRIZE ROMĂNEŞTI

Sunt un adept al teoriei pe care o expun de căte ori am ocazia: abandonul electoratelor tradiţionale şi necesitatea schimbării vehiculelor politice autohtone in competitori mai performanţi şi mai empatici cu electoratul. Publicurile electoratele se schimbă, aşteptările se schimbă, nevoile se schimbă. Da, Romănia se schimbă şi e bine aşa. Mesajele de partid şi partidele au nevoie ele insele de schimbare şi de redefinire.



Printr-un act de machiavelism ordinar, Partidului Democrat i s-a impus să-şi castreze viitorul politic firesc. I s-a impus să-l impopoţoneze cu un nume de cocotă politică. Nu l-a intrebat nimeni dacă e de acord, nu i-a cerut nimeni părerea. Abia acum, după operaţia de sex politic pe care a suferit-o, defunctul PD s-a dovedit ceea ce niciodată membrii săi de partid, neaoşi şi neatărnaţi, n-au vrut să accepte, ceea ce liderul lor suprem i-a considerat dintotdeauna că sunt: o casă de familie, solidă, cu tradiţie, cu un preţ de vănzare bun, in creştere. Bună de scos la mezatul politic, atunci cănd momentul oportun o cere. O masă de manevră credulă şi sentimental-blegoasă. O sculă politică, pe care o arunci la coş, după ce i-ai stabilit preţul.


Am pentru Partidul Democrat o mare preţuire. Fără să fi fost vreodată membru de partid, dar interesat mereu de fenomenul politic şi decizional in ansamblu, mă consider un privilegiat al tranziţiei politice romăneşti. Din simplul motiv că am cunoscut, ca simpatizant şi prieten al PD, un număr insemnat de oameni care in timp au dovedit că sunt cea mai promiţătoare promoţie de tineri politicieni ai Romăniei.


Energie, iniţiativă, spirit de echipă, solidaritate şi incredere in forţele proprii. Este suma de valori şi capacităţi pe care am intălnit-o in anii din urmă in PD. Fie in calitate de trainer de comunicare politică, trainer de campanie electorală, autor de discursuri sau adviser de imagine politică pentru organizaţiile de tineri democraţi, organizaţiile femeilor democrate sau liderii locali ori de la centru ai partidului. Oamenii deosebiţi ai PD mi-au devenit prieteni şi tovarăşi intru acţiune politică democratică. O vreme. Ca nemembru de partid, eram copleşit realmente de imensa efuziune de emoţie pozitivă pe care o revărsau de fiecare dată PD-iştii neaoşi, puri şi neatărnaţi, la auzul imnului PD: "Omul bun şi pomul copt". Electrizant. In acele momente realizam cum istoria intra pănă la ultima fibră in trupul şi in sufletele membrilor democraţi. Oamenii aceia se identificau integral cu brandul partidului lor. Il iubeau, pur şi simplu. PD era, pentru zecile de mii de membri loiali ai partidului, identitatea lor nedisimulată, familia complementară familiei sociale de bază. Şi asta pentru că Partidul Democrat a realizat in timp, ca orice partid puternic şi serios - PNL sau PSD - o cultură organizaţională proprie, cu principii şi valori, dar mai ales cu o afinitate de viziuni şi aşteptări personale unice.


In marasmul valorilor şi al modelelor de viaţă, pentru membrii organizaţiilor din ţară şi de la Bucureşti, cultura organizaţională politică a PD a constituit un refugiu, o identitate şi un steag.


Va veni o vreme a transparenţei, a sincerităţii şi a poziţiilor tranşate in politica romănească. Vremea cănd ce a fost şubred, prost intreţinut sau apărut peste noapte, amatoristic, oportunist in politică va dispărea. Şi va rămăne ceea ce a demonstrat că poate rămăne, că e rezistent şi promiţător. Personal, am crezut că unul dintre elementele de durabilitate, remarcabile prin capacitate de adaptare şi aplicaţie in politica romănească de după 1990 este Partidul Democrat. Un promotor de drept al politicii de centru-stănga pentru Romănia, curent care va domina aşteptările electoratului romăn timp de 10-15 ani de acum inainte.

Lovitura de maestru a reuşit. Casa care l-a găzduit şi masa la care s-a hrănit sunt acum praf şi pubere. Moloz.

Deasupra, visul de mărire.

Citeşte mai multe despre:   editorial,   politica

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de