Maculatorul lui Tesla

Pe un deal de lăngă oraşul german Springe există un monument care reprezintă un imens bec electric, fabricat in 1854 de un anume Heinrich Goebel, cu 25 de ani inainte ca Thomas Alva Edison să reuşească o performanţă asemănătoare.

Pe un deal de lăngă oraşul german Springe există un monument care reprezintă un imens bec electric, fabricat in 1854 de un anume Heinrich Goebel, cu 25 de ani inainte ca Thomas Alva Edison să reuşească o performanţă asemănătoare. Edison, considerat ca unul dintre marii inventatori ai epocii moderne, de al cărui nume se leagă becul incandescent pomenit, prima tehnică de inregistrare a sunetului, proiectorul cinematografic şi multe sute de brevete de invenţie, era posesorul unui talent deosebit. Ştia să-şi facă reclamă.


Un fonograf cu cilindrul acoperit cu ceară exista in casa bunicilor mei. Mi-l amintesc aşa cum imi amintesc de lămpile cu gaz. Am aflat după mulţi ani de la intălnirea cu invenţiile lui Edison despre spectaculoasele sale rivalităţi cu alţi inventatori. Dintre aceştia, cel mai important rămăne fără indoială Nikola Tesla, născut in Serbia (pe atunci in imperiul austro-ungar), trăit mai apoi in Franţa şi Statele Unite.

A adus contribuţii revoluţionare in domeniile magnetismului şi electricităţii, printre care motorul care foloseşte curentul alternativ, deschizănd astfel drumul spre cea de-a doua revoluţie industrială. Mai celebru la vremea lui decăt oricare alt inventator sau om de ştiinţă, considerat excentric datorită unor afirmaţii care păreau bizare, Tesla a fost izolat, considerat nebun. A murit sărac lipit la vărsta de 86 de ani, după ce fusese milionar şi ratase ocazia de a deveni primul miliardar din lume. Cu mult inaintea inflaţiei...

O unitate de măsură a fluxului magnetic ii poartă numele. A contribuit la debutul roboticii şi controlului de la distanţă, la invenţia radarului şi a computerului, la progresele balisticii şi fizicii nucleare. Este considerat adevăratul inventator al radioului, omul care a intemeiat secolul XX, părintele fondator al electrotehnicii.

Era plin de obsesii, ciudăţenii şi fobii. Celibatar convins, susţinea că doar castitatea absolută il ajută să descopere şi să inventeze. Detesta bijuteriile, mai ales cerceii cu perle. Era politicos, sincer, modest şi generos, spun admiratorii. Iubea porumbeii şi stătea de vorbă cu ei prin parcuri. Rafinat cunoscător de vinuri şi delicatese, la bătrăneţe a devenit vegetarian, convins că a fi carnivor este o barbarie.

Işi prezenta invenţiile şi descoperirile in modul cel mai artistic cu putinţă, ca un magician. Printre prietenii săi apropiaţi se număra Mark Twain, printre inamici, Edison. Era convins că femeile vor domina viitorul omenirii, dar era plin de indoieli in legătură cu acest viitor. Â
Apare ca personaj in romanul "Dansul stafiilor" de John Case, in care se afirmă că unul dintre experimentele sale a provocat faimoasa explozie din Tunguska. Pănă acum ea era atribuită ciocnirii cu o cometă, un asteroid, un OZN, un bulgăre de anti materie, o mini gaură neagră sau chiar de o bombă cu hidrogen apărută spontan!

Unul dintre personaje, urmaş al legendarului shaman Wovoka, susţine că va folosi informaţii din notiţele lui Tesla pentru a opri "motorul planetei" şi va declanşa o catastrofă de proporţii. Leonardo da Vinci avea carnete, Tesla doar un maculator. Este oprit in ultima clipă de un fotograf cu motivaţii neclare. Nu contează, important este că totul se termină cu bine.

Nu lipsesc autori care să ia in serios unele afirmaţii făcute de Tesla insuşi. Intr-un interviu acordat in 1896, el susţine că un anume tip de bobină poate fi folosit ca "receptor rezonant" in comunicaţiile cu alte planete şi chiar cu ipoteticii marţieni.

Unul dintre ucenicii savantului, Arthur H. Matthews, a publicat in 1970 o carte cu un titlu care face inutil orice comentariu: "Zidul luminii, Nikola Tesla şi nava spaţială Venusiana X-12". Un singur detaliu, Tesla era şi el venusian, aşa l-au informat pe autor nişte extratereştri stabiliţi in Canada... Cui ii pasă? Biografia lui Tesla depăşeşte cu uşurinţă orice operă de ficţiune. Se mai intămplă, nu foarte des, ce e drept.
In serialul de popularizare "Conexiuni", realizat de James Burke, se vorbeşte despre o asemenea bobină, "care ne-a adus aici", spune comentatorul. El se apropie de cameră şi dă un bobărnac in ecran, de parcă ar incerca să ne atragă atenţia din interiorul televizorului.

Un vechi prieten imi povestea că simte de multe ori nevoia să se apropie de ecran şi să dea bobărnace mutrelor care defilează pe sticlă. Incerc să-l inţeleg, dar nu mă pot găndi cu plăcere la un asemenea telespectator. Bănuiesc că nici peştilor nu le place cănd se ciocăneşte in peretele acvariului...