Mafii „verzi”: silvice şi energetice

Daca, printr-o decizie politica, medicii chirurgi ar fi obligati sa abordeze apendicele unui bolnav prin sectionarea sternului, cu siguranta ei ar refuza o astfel de operatie, individual si prin organizatiile profesionale. Absurditatea ar imbraca forme de protest acute, iar presa, alaturi de societate, ar veni cu si in sprijinul masei pacientilor.

De peste douazeci de ani, medicii ecosistemului forestier, silvicultorii, nevertebrati supusi deciziei politice, isi opereaza zilnic pacientul in acest fel aberant si, in ciuda deceselor acestuia, ei continua triumfalul mars al uciderii naturii, bucurosi de avantajele pe care hacuirea cadavrului patrimonial le aduce direct, lor si acolitilor din politica si afaceri: conturi bancare, SUV-uri, vile si huzur de plavan. Dupa despaduririle sub patronaj silvic, dupa hecatombele cinegetice sub acelasi patronaj, vine acum moartea raurilor de munte, sub semnatura eternului doctor Mengele, purtand de data asta o palariuta verde.

Sunt vreo trei ani de cand niste idioti lacomi, sub pretextul producerii 'energiei verzi', au pus ochii si 'documentatiile', apoi excavatoarele si betonierele pe albiile ale caror suvoaie aveau, pana in 1989, statutul de 'fond rezervat de interes republican, destinat reproducerii pastravului'. Captate in conducte de cativa kilometri lungime, unind intre ele hidrocentrale private, raurile montane dispar de la o luna la alta, impreuna cu inocentii lor locuitori. Ajunse pe mana prostilor bogati, utilajele tehnologice si dinamita ucid rapid vaile, in vreme ce cativa disperati constienti, in numele personal sau al unor organizatii ecologice, fac plangeri spre autoritatile de mediu, spre justitie, asteptand raspunsuri si masuri oficiale menite salvarii patrimoniului natural si ridicarii interesului national deasupra celui individual. Pana acum, prin aceste mijloace pasnice, degeaba.

Silvicultorii, cei care prin profesie si indatoriri platite ar trebui sa fie primii opozanti ai acestui atentat ecologic, concura insa exact la distrugerea sistematica a raurilor de munte. Pacurgand te­ritoriile alpine, aflate in proprietatea statului si gestionate de ocoalele silvice ale RNP Romsilva, raurile de munte sunt ultima reduta patrimoniala de puritate acvatica a tarii. Strangandu-si undele din izvoarele golului alpin si de sub paduri, cristalul sagetat de pastravi, lipani si vidre, dincolo de frumusetea si prospetimea peisagistica, este garantul sevei unui intreg habitat salbatic, unde om si salbaticiuni gasesc adapost, apa si hrana, adica viata.

Cu toate astea, sistematic, Regia Nationala a Padurilor Romsilva, prin directiile silvice judetene si ocoalele silvice, nu pregeta sa accepte schimbul de terenuri cu nebunii plutocrati ai 'energiei verzi', netezindu-le calea. In schimbul terenurilor acestora, oferite aiurea spre impadurire, silvicultorii cedeaza criminalilor energe­tici terenurile de munte prin care trec raurile. O fac insa 'democratic', 'transparent', dupa anunturile publice prin care Inspectoratele Teritoriale de Regim Silvic si Vanatoare supun opiniei publice intentia acestor schimburi de terenuri. Ca si cand opinia publica romaneasca – astenica si obnubilata – ar trebui sa se substituie probitatii morale si profesionale silvice.

In memoriul pe care l-am trimis recent directorului general al RNP Romsilva, Valerian Solovastru, scriam: – Regret ca va instiintez iar despre situatia urgenta si de netolerat patronata de RNP Romsilva si in general de silvicultori, privind schimburile de terenuri apartinand Regiei cu cei interesati de constructia de hidrocentrale pe raurile de munte. Subliniez: prin formatie, studii, atitudine, silvicultorii ar trebui sa fie primii care se opun acestei formidabile agresiuni de mediu, care afecteaza apele de munte, fauna acestora, terenul limitrof constructiilor, cat si intreg ecosistemul centrat de acele cursuri de apa.

Este absolut aiuritor si revoltator ca ITRSV-urile, directiile silvice, ocoalele silvice sa astepte reactia populatiei si sa depinda de o dezbatere publica schimbul de ternuri cu aceasta reala mafie a energiei «verzi» care, practic, ucide puctual si sistematic parti din ecosistemul forestier. Domnule Director, va rog sa interveniti  spre a opri aceasta tradare savarsita de silvicultori (materializata in schimbul de terenuri), cu toata autoritatea pe care v-o da profesia, functia si credinta in Dumnezeu si tara. Amintiti-va de vorbele patriarhului silviculturii, Marin Dracea, de actiunile regretatului silvicultor Paul Decei si, in aceste zile chiar, de vorbele Printului Charles, despre ceea ce trebuie pastrat aici, anume spre a fi o tara adevarata, vie si o natiune cu viitor. Legea trebuie sa fie patrunsa de morala si nu ocolita cu smecherie! etc.'

Am atasat misivei si o fotografie din Cimitirul Bellu, cu epitaful aflat la capataiul lui Marin Dracea: 'Nu-si apara padurea si pamantul decat poporul care se simte solidar cu propriul sau viitor si care vrea sa traiasca'.