Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Traian Basescu nu s-a pacalit. Domnul Boc e un demagog desavarsit. Domnul Boc i s-a potrivit manusa si i se potriveste inca manusa marinarului. Demagogia lui este atat de bine articulata, atat de scarbavnica, incat devine magarie. Nu m-as fi suparat atat de tare, presul Boc, de la usa Cotrocenilor, fiindu-mi cunoscut, cu toate tivurile pline de scarna pasilor basesti, daca acest politician, mic la stat si mult mai marunt in privinta caracterului, nu mi-ar fi insultat un prieten drag, mort azi.
Ma refer la poetul basarabean Grigore Vieru. Boc, tocmai Boc, ardeleanul care a vandut pas cu pas Ardealul, citeaza o poezie sensibila si fragila ca o crizantema crescuta primavara, de sub zapezi, in pridvorul casei de la tara. Crescuta langa pridvorul casei parintesti. Boc il acuza pe Frunzaverde, politician cu toate cusururile politicienilor de azi, dar care face, in sfarsit, un gest demn, il acuza ca parasind PDL-ul, vinde, ca in celebrele versuri ale lui Vieru, casa parinteasca. Tu, era sa zic, neispravitule care vinzi Apusenii vorbesti despre vanzarea casei parintesti? Compari partidul tau cu ideologie variabila, cu casa parintilor? Tu care ai instrainat aurul si cuprul si uraniul de sub casa stramosilor tai vorbesti de instrainarea casei parintesti?
Tu, care desparti in felii etnice pamantul pentru care au murit atatia martiri, tu care ai codosit un Tinut Secuiesc independent, cu armata proprie, care se joaca deocamdata de-a armata si universitati strict maghiare in inima Romaniei, facandu-le un deserviciu chiar ungurilor (toate erau preparate din vremea domniei tale), tu care ai vandut nu doar pridvorul casei parintesti, ci parintii cu totul, vorbesti de statornicie? Statornicie in ce? Intr-un partid care pare a fi devenit mafie, gasca de hoti despre care exista dovezi zdrobitoare ca fura de dimineata pana seara si de seara pana in zori? Tu iti permiti obraznicia de a te sprijini pe versul unui mare poet patriot, Grigore Vieru, spre a-ti usura, politic, vezica urinara si matele pline de gaze toxice?
Tu, Emil Boc, iti permiti sa insulti un poet care a murit iubind cu disperare casa parinteasca, folosind sangele inimii lui ca proba a iubirii de tara iar tu il pui in cuvinte ca jalnica materie electorala? Ti-a plecat Frunzaverde? O sa-ti mai plece si altii. Vor pleca toti, unul cate unul. Vor pleca cei pacaliti si vor pleca si pacalitorii. Vei pleca si tu Boc in clipa in care vei simti ca stapanul tau, cel care te intimideaza si te tine in lat ca pe un catel dresat, va da primul semn de slabiciune. Iar slabiciunea lui se simte de multa vreme de la o posta. Rusine sa-ti fie, Boc! Nu te mai atinge de Grigore Vieru. Atat. Nu te mai atinge de cei care au ars, cu toata fiinta lor, pentru acest pamant. In rest mananca si clampane tot ce vrei.Traian Basescu nu s-a pacalit. Domnul Boc e un demagog desavarsit. Domnul Boc i s-a potrivit manusa si i se potriveste inca manusa marinarului.
Demagogia lui este atat de bine articulata, atat de scarbavnica, incat devine magarie. Nu m-as fi suparat atat de tare, presul Boc, de la usa Cotrocenilor, fiindu-mi cunoscut, cu toate tivurile pline de scarna pasilor basesti, daca acest politician, mic la stat si mult mai marunt in privinta caracterului, nu mi-ar fi insultat un prieten drag, mort azi. Ma refer la poetul basarabean Grigore Vieru. Boc, tocmai Boc, ardeleanul care a vandut pas cu pas Ardealul, citeaza o poezie sensibila si fragila ca o crizantema crescuta primavara, de sub zapezi, in pridvorul casei de la tara. Crescuta langa pridvorul casei parintesti. Boc il acuza pe Frunzaverde, politician cu toate cusururile politicienilor de azi, dar care face, in sfarsit, un gest demn, il acuza ca parasind PDL-ul, vinde, ca in celebrele versuri ale lui Vieru, casa parinteasca.
Tu, era sa zic, neispravitule care vinzi Apusenii vorbesti despre vanzarea casei parintesti? Compari partidul tau cu ideologie variabila, cu casa parintilor? Tu care ai instrainat aurul si cuprul si uraniul de sub casa stramosilor tai vorbesti de instrainarea casei parintesti? Tu, care desparti in felii etnice pamantul pentru care au murit atatia martiri, tu care ai codosit un Tinut Secuiesc independent, cu armata proprie, care se joaca deocamdata de-a armata si universitati strict maghiare in inima Romaniei, facandu-le un deserviciu chiar ungurilor (toate erau preparate din vremea domniei tale), tu care ai vandut nu doar pridvorul casei parintesti, ci parintii cu totul, vorbesti de statornicie? Statornicie in ce? Intr-un partid care pare a fi devenit mafie, gasca de hoti despre care exista dovezi zdrobitoare ca fura de dimineata pana seara si de seara pana in zori? Tu iti permiti obraznicia de a te sprijini pe versul unui mare poet patriot, Grigore Vieru, spre a-ti usura, politic, vezica urinara si matele pline de gaze toxice? Tu, Emil Boc, iti permiti sa insulti un poet care a murit iubind cu disperare casa parinteasca, folosind sangele inimii lui ca proba a iubirii de tara iar tu il pui in cuvinte ca jalnica materie electorala? Ti-a plecat Frunzaverde? O sa-ti mai plece si altii. Vor pleca toti, unul cate unul. Vor pleca cei pacaliti si vor pleca si pacalitorii. Vei pleca si tu Boc in clipa in care vei simti ca stapanul tau, cel care te intimideaza si te tine in lat ca pe un catel dresat, va da primul semn de slabiciune. Iar slabiciunea lui se simte de multa vreme de la o posta. Rusine sa-ti fie, Boc! Nu te mai atinge de Grigore Vieru. Atat. Nu te mai atinge de cei care au ars, cu toata fiinta lor, pentru acest pamant. In rest mananca si clampane tot ce vrei.
