Măgaru’ şi precupeaţa

Televiziunile şi ziarele au luat foc la auzul veştii (şi vizionarea imaginilor) cu aşa-zisul şef al statului stând la masă-n Băileşti, printre alţii, cu (cvasi)interlopul Doru Măgăru'. Se toacă-n draci (patetic, dar total neproductiv) implicaţiile şi resorturile prezenţei unor indivizi dubioşi (bănuite, dar neprobate) alături de preşedintele încă în exerciţiu al României europene a anului 2009. Într-o lume normală, acest fapt ar trebui să revolte. Dar nu pricep de unde atâtea resurse de indignare într-o ţară care - din vina noastră, a tuturor, fiindcă tolerăm toate loazele, din păcate - nu face parte din spaţiul lumii normale. Pentru simplul, banalul fapt că majoritatea comportamentelor persoanelor publice nu sunt nici măcar tangente cercului care împrejmuieşte normalitatea. Cred că ne-am setat noi înşine să luăm anormalul drept normal şi să acceptăm ca pe un dat această stare de fapt.

În fapt, nici măcar nu e vreo premieră în istoria portocalie recentă. Dacă facem un scurt recurs la memorie, un urmărit penal şi judecat pentru şantaj şi sechestrare, pre (re)numele lui politic dom' Costel (Iancu, pentru doritorii de rigoare), a candidat la uninominal din partea aceluiaşi partid. Iar pretendenţii la două fotolii de primar de sector din Bucureşti au fost pozaţi, filmaţi şi acuzaţi că s-ar fi folosit de serviciile breslaşilor în ale cămătăriei şi recuperării de creanţe fără chitanţă coordonaţi de faimosul Sile Pietroi. Unica mea mirare, apropo de recentele evenimente, nu e că la Zilele Băileştilor preşedintele Băsescu s-a afişat nonşalant cu Neţoiu, Ilinca şi Măgaru', ci faptul că a lipsit Nelson Bambaloi, partenerul de dialog al Jucătorului din periplurile prin lumea ciorditorilor de cort de la marginea Romei. Da' o fi avut omu' de tăiat bilete pe ştrand, că-n week-end toată Oltenia era arsă de-o vipie de te lua capul dacă ieşeai de sub aerul condiţionat.

Din aceast mediu gri provine, oricât ar încerca să se spele (cheltuind ca apucata bani de la stat), Elena Udrea. Mica şi meschina lume din care a fost propulsată spre vârful scenei politice precupeaţa din Buzău nu diferă decât vestimentar de cea a lui Doru Măgaru' şi a regretatului său prieten Caiac (trecut între timp, în mod violent, la cele drepte de pe fericitele plaiuiri ale vânătoarei). Deşi umblă-n Armani şi Jimmy Choo, asta-i lumea lor. Restu-s doar nişte aparenţe oarecum inteligent jucate la tv de purtătorii lor de mesaje şi de traficaţii lor de inluenţă din palatele cu demnitari. Cum păcatele mele să se comporte Duduia deferent faţă de o comisie parlamentară care o anchetează constituţional? Nu ştie, n-are de unde. Partenerii de bagabonţeli de Herăstrău ai soţului ei, cei care au împins-o de la spate pe vremea când nu se făcuse cât şifonierul, nu provin nici din pepiniera de cadre a Academiei Române şi nici din lojele Ateneului. Aşa a fost crescută-n familie, aşa a văzut în jurul ei printre parveniţii care au propulsat-o unde n-a visat neam de neamul ei de la maimuţă-ncoace, aşa se comportă în public. Nu poţi decât (cel mult) să te dai doamnă când eşti ţaţă. Dar orice om normal se prinde repede. Pentru că poţi extrage chivuţa din mahala, dar mahalaua din chivuţă niciodată.