x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Magrebianul Banciu

0
Autor: Dan Dumitrescu 12 Noi 2010 - 00:00
Adrian Păunescu nimiceşte prostia chiar şi de dincolo de moarte. Personalitatea puternică a Poetului rămâne o povară greu apăsătoare pentru ocnaşii neputinţei. Ţuţării striviţi până mai ieri de dispreţul profund al lui Adrian Păunescu s-au aliniat acum la interval, în chemarea biografiilor modeste care-i caracterizează, şi încearcă să construiască din înjurătură muşuroaiele unei iluzorii detente culturale.

Băieţii ăştia, cutreieraţi de un banal impecabil, sunt mai nevinovaţi decât îşi imaginează. Sunt doar victime ale instinctelor viscerale, bântuiţi de siberii sufleteşti. Sunt trăitori ai unor universuri cu identitate de împrumut, numai buni pentru a fi contaminaţi cu idealuri venetice. Cornea sau Ungureanu, Banciu sau Toma, Cartianu sau Turturică sunt totuna. Nişte cutii ale milei ar fi numai bune ca ecuson de indentificare pentru aceşti indivizi agăţaţi precar de scara vieţii.

Caznele lui Banciu au un tiraj impresionant. Cu cât mai multe vorbe, cu atât mai evidentă puşcăria ideilor fixe. Omului îi pute tot şi reacţionează în consecinţă. Dar, oricât s-ar strădui, Banciu nu scapă de obsesiile care-i strâmbă nasul. Şi nici n-are cum de îndată ce damfurile îi vin din interiorul propriu şi personal. Indiferent ce temă ar aborda, Banciu realizează din discursurile sale doar autoportretul rătăcitorului fără adresă. Ascultându-l am impresia unor cutreierări magrebiene. Nici o diferenţă între el şi colonizaţii care graseiau mult forţat şi nenatural în speranţa că ar putea fi cumva confundaţi cu colonizatorii.

Dar nici o şansă. Turnul Eiffel poate fi vizitat. Dar vizitele nu acordă identitate de împrumut. La Marseillaise nu se cântă pentru umbrele care aglomerează Bulevardul Champs Elysees la ceas de seară. După cum nici fuga nu vindecă netrebnicia. Să fim cuminţi. Şi îngăduitori. Banciu ar fi mai vinovat dacă ar turna marmeladă în galoşii musafirilor. Altfel, înjurătura neghiobului are semnificaţia laudei.

Ungureanu, alt nevitaminizat care încearcă să împrumue notorietate prin scărmănare sportivă, bagă şi el ceva puţinătate pretins elitistă. Sare şi el de cap în sus. Îl ajută trăirile amnezice. Când Adrian Păunescu se adresa analfabeţilor, Traian Ungureanu nu şi-a ciulit ascultarea. Avea urechile înfundate cu imnurile romantismului revoluţionar cântate pe şantierele tineretului. A ales fuga. Iar când s-a întors, era atât de ciufulit încât n-a avut timp să afle că dictatura a sucombat. Şi-a făcut un alt Ceauşescu din Traian Băsescu şi lasă la greu salivă sub talpa noului preşedinte.

Mica despletită aruncă o dulceaţă idolatrică de toată greaţa din spatele sifoanelor. Dar lasă prea multă mătreaţă şi de aceea preşedintele lui l-a îmbrâncit mai la distanţă, mai spre simbrii europene. Şi statutul de flotant îl caracterizează mai bine decât orice întemeiere. Iar statutul de lăutar ideologic în plină democraţie reprezintă asumarea care îi scrie o biografie mai apăsată decât a oricărei slugi care a trebăluit sub ameninţarea dictaturii.
Nădragii culturali îl vor înjura în continuare pe Adrian Păunescu. Dar muşuroaiele pe care acum se înalţă micuţii nu vor căpăta nicicând alură de soclu.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de