x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mai bine cu gura fără dinți, decât cu ea plină de minciuni otrăvite!

0
Autor: Serban Cionoff 26 Feb 2017 - 13:20
Mai bine cu gura fără dinți, decât cu ea plină de minciuni otrăvite!


Într-un text apărut pe o pagină care se recomandă a publica numai ,,texte cu valoare adăugată’’, Gabriel Liiceanu aruncă un potop de injurii și de minciuni otrăvite despre ,,România gurilor știrbe’’. Referindu-se, firește, la cei care au avut îndrăzneala să iasă în stradă și să scandeze împotriva președintelui Klaus Iohannis. Cel care, după ce l-au detronat pe Traian Băsescu, a devenit, pentru Gabriel Liiceanu și militanți GDS-ști, noul idol și far călăuzitor.

 Două ar fi,după propria mărturisire, sursele teribilei sale revelații. Prima ar fi tabloul lui Bosch ,,Purtarea crucii’’, în care a aflat chipul mulțimii ,,care urlă, care înalță pumnul cu ochii ieșiți din orbite și cu gura știrbă, rânjită.’’ Cea de-a doua sursă ar fi un amic francez care i-a spus de la obraz: ,,Voi, românii, sunteți, pesemne, poporul cu cele mai multe guri știrbe din Europa.’’ Și iată cum, glisând de la sacru la profan, a ajuns Gabriel Liiceanu să susțină că gurile știrbe sunt ,,simbolul românilor’’. Ajunsese, de fapt, la această constatare încă după decembrie 1989, când, la capătul unor călătorii în Occident, s-a întors în țară și a avut ,,revelația unui popor care ieșise din comunism fără dinți’’, dar unii dintre protestatarii din aceste ultime săptămâni atât de încărcate, i-au întărit convingerea și așa nestrămutată!

De fapt, doar unii dintre contestatari, cei aflați în vecinătatea Palatului Cotroceni, pentru că, pe cei din Piața Victoriei, Gabriel Liiceanu i-a simțit foarte aproape de sufletul său. Pe ei, dar mai cu seamă pe cei care și-au exercitat, în mod public și fără teamă, dar numai împotriva actualei coaliții PSD-ALDE, ,,dreptul de a huidui’’.Drept pe care distinsul mentor al GDS l-a omologat ca fiind supremul drept democratic.

 Ar fi, desigur, de întrebat, de ce numai cei care au huiduit în Piața Victoriei sunt demni de respect și merită încurajare pentru că gurile lor au rostit adevărul, pe când demonstranții care au făcut cam același lucru peste drum de Palatul Cotroceni nu sunt decât niște inși cu gurile știrbe și rânjite? Altfel spus, de ce ,,dreptul de a huidui’’ este, pentru unii, mumă, iar, pentru alții, ciumă?

 Dar, până să primim, de la elevatul și ultra-radicalul filosof și editor Gabriel Liiceanu, răspuns la întrebări, aș avea și eu să îi spun câteva lucruri:

1) Da, Gabriel Liiceanu, printre cei care nu îi ridică osanale nici lui Klaus Iohannis și nici tehnocraților a la varză de Bruxelles, sunt și nu puțini oameni cu gurile știrbe și asta pentru că, de pe urma acestora, nu s-au ales decât cu salarii și cu pensii cu mult sub nivelul statelor Uniunii Europene. Să îți mai amintesc ce dezastru au lăsat în urma lor miniștrii sănătății, respectiv ai muncii și protecției sociale din ,,guvernul meu’’ pe care l-a instaurat președintele Klaus Iohannis după ce a manipulat în beneficiu propriu tragedia de la clubul,,Colectiv’’? Sau să facem o simplă socoteală despre cum ar fi putut fi folosit pentru a moderniza spitalele și clinicile din Bucureștisau din țară, bănetul ce a fost alocat, de la bugetul țării, GDS-ului, ca entitate de utilitate socială?

2) Da, Gabriel Liiceanu, printre cei care, cu sau fără voia domniei tale, au huiduit zile și săptămâni la rând, în preajma Palatului Cotroceni, s-au aflat și oameni cu studii superioare, care, poate ar fi putut și ei, pe vremea comunismului, să meargă la o bursă în Occident, dar nu au putut, date fiind draconicele restricții ale regimului. În schimb, domnia ta a cam făcut (vorba olteanului!),,ici lacul-ici conacul’’ Occidentul, așa încât , parcă prin 1982, un reputat gazetar ți-a și consacrat o scriere- ,,Hagialâc la Heidelberg’’- al cărei titlu care mă scutește de orice alt comentariu.

3) Da, Gabriel Liiceanu, mulți dintre cei care au manifestat în prejma Pieței Leului au gura știrbă și asta, poate, și pentru că, imediat după căderea comunismului, nu au avut noroc de un prieten ministru care să le pună pe tavă fosta Editură Politică a CC al PCR, cu patrimoniu cu tot. De fapt, nu Editura Politică, ci Editura Nicolae Bălcescu, fiindcă așa se numea instituția după ce salariații săi au decis, imediat după 22 decembrie 1989, să devină ea. Nu am să te întreb, acum, despre uriașul buget cu care intra editura în anul 1990, în schimb, poate ne spui și nouă unde se află arhiva fostei instituții din structura CC al PCR? Arhivă în care sunt convins că figurează, în calitate de colaboratori sau cu oferte de colaborare, câteva cunoștințe comune, dar din care sunt la fel de convins că lipsesc cu desăvârșire numele celor care au huiduit lângă Palatul Cotroceni.

4) Da, Gabriel Liiceanu, ai tot dreptul să nu îți placă postul Antena 3, ba chiar și pe cel de ai huidui și de a-i numi pe realizatorii săi cum că lucrează la un ,,canal al jurnalismului infracțional’’. Dar asta numai cu condiția ca, după ce am recitit textul pamfletului la care făceam referire mai înainte, să ne spui și nouă la ce anume susțineri ale domniei tale făcea vorbire autorul? Pun întrebarea asta fiindcă, din câte îmi aduc aminte, nu era acolo vorba doar despre critici aduse regimului partidului unic sau cuplului dictatorial ( dacă vor fi fost și de acelea?...), ci despre niște referiri, nu chiar prea măgulitoare, pe care le făceai privind identitatea și noblețea limbii și a culturii române.

Firește, nu îmi fac mari iluzii că domnia ta vei răspunde acestor întrebări. Mi-am făcut, totuși, datoria să ți le adresez deschis și fără nici-o teamă sau reținere. În rest, rămân convins că  este de o mie de ori mai bine să ai gura fără dinți, decât să o ai plină de minciuni otrăvite!

Citeşte mai multe despre:   serban cionoff,   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de