Compromisul e un mecanism unsuros a carui folosire politicienii au transformat-o in arta. Pacat ca impresia artistica n-are valoare economica. Din toata saracia ei, Romania a cumparat in ultimii ani masini straine de lux, avioane, fregate, a achitat datorii istorice sau a arvunit autostrazi, totul cu bani publici.
Nu faptul in sine e rau, ci modul in care s-au facut multe dintre cumparaturile pe care n-ar fi trebuit sa ni le permitem. Romania a cumparat si achitat limuzine, aeronave sau nave militare ca pe niste indulgente, folosind acelasi mecanism unsuros care il umplea de sila pe Martin Luther in secolul al XVI-lea, cand a cerut Reforma. Tara noastra a ales calea unor compromisuri imorale, ca sa li se ierte pacatele politicienilor nostri si sa ni se deschida portile spatiului euro-atlantic, de care n-am fi putut trece dupa criterii economice.Asa s-a facut ca, dupa ce am cumparat tot soiul de indulgente, am fost gasiti suficient de sanatosi ca sa primim tot soiul de vize - pentru turism, pentru NATO sau pentru UE - care altadata ne erau refuzate la prima ochire aruncata economiei. Intr-un fel, Romania a ajuns sa exporte in Occident compromisul ca pe una dintre putinele "marfuri" la care se pricep administratorii ei.
Deci, inflatia, cu toate compromisurile care se fac si la calculul ei, nu este decat rezultatul unor probe de maiestrie in arta compromisului - mascarea somajului, de exemplu. Intai au fost deghizati somerii in pensionari, apoi in tarani, pana cand sistemul de pensii a ajuns in pragul falimentului, iar agricultura in lumea a treia, la autoconsum. Mai apoi s-a reusit transformarea somerilor in emigranti - Romania a trimis forta de munca direct in ograda investitorilor straini, care au ramas destul de reticenti sa vina ei la noi.
Cu asta ajungem insa la al doilea exemplu - compromisul marca NUP (neinceperea urmaririi penale). Cum sa vina investitorii straini, daca la noi au de concurat cu "baietii buni" pe care nu-i atinge niciodata o citatie dupa toate ingineriile prin care scot bani sa "investeasca" ei?
Oricum ar fi, din tot acest sir de compromisuri a rezultat doar un lifting, care ne poate introduce in lumea civilizata, dar care n-are cum sa micsoreze decalajele fata de aceasta. Bogatia pe care o afisam si cresterea cu care ne mandrim sunt de fapt imprumutate de la altii. Inflatia, somajul si deficitul bugetar au fost convertite la un curs dezavantajos in arierate, importuri, credite si reduceri de dobanzi. Calculele care dovedesc bunastarea sunt cat se poate de indoielnice, iar sigure sunt doar moartea si impozitele.
Dar e bine. Cu cat ne imputinam, creste PIB/locuitor. Si cu cat platim mai multe taxe se aduna mai mult malai pentru traficul cu indulgente.