x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mai poate politica să facă ceva pentru dreptate?

0
Autor: Petre Roman 17 Iul 2008 - 00:00

Luther spunea că "minciuna e ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte la vale: cu cît se rostogoleşte mai mult cu atît creşte mai mare". Aceste spuse mi-au venit imediat în minte cînd am citit că Adrian Bold, arhitect-şef al Bucureştiului sub primarii Lis, Băsescu şi Videanu, se declara "scîrbit de sistem!"

Luther spunea că "minciuna e ca un bulgăre de zăpadă ce se rostogoleşte la vale: cu cît se rostogoleşte mai mult cu atît creşte mai mare". Aceste spuse mi-au venit imediat în minte cînd am citit că Adrian Bold, arhitect-şef al Bucureştiului sub primarii Lis, Băsescu şi Videanu, se declara "scîrbit de sistem!". Doamne, nimic nou sub soare! Domnul Bold e scîrbit de propriul său sistem, iar domnul Băsescu denunţă fără să clipească "sistemul ticăloşit" pe care l-a năşit. Despre ce sistem e vorba? Sistemul în care noua clasă economică a bogaţilor nu este în majoritatea ei produsul pieţei libere, adică al iniţiativei şi întreprinderii economice. Nu principiile concurenţei, şanselor egale, talentului şi riscului asumat pe piaţă au izbîndit, ci clienţii partidelor care au subordonat aparatul administrativ al instituţiilor publice (al primăriilor, ca un model atît de răspîndit încît nu mai necesită exemplificări) propriilor lor interese de înavuţire prin jaful banilor publici şi al patrimoniului public. Jaful s-a extins şi asupra proprietăţilor deţinute de moştenitori legali, blocaţi fără speranţă de complicitatea mafiei din primării cu cea din justiţie.

Mai poate politica din România să facă ceva pentru dreptate? Cetăţenii, aşa cum arată toate cercetările de opinie, sînt foarte sceptici. Ei mai reuşesc uneori să schimbe ceva prin vot, aşa cum s-a văzut în alegerea lui Sorin Oprescu la Capitală, ca independent de partide. Politica poate însă impune transparenţa, adică faptele şi actele administraţiilor să fie la bună vedere şi bună judecare.

 
Transparenţa impusă prin legi asigură capacitatea concretă de a evidenţia:

1) neconcordanţa dintre averea dobîndită din 1990 încoace şi impozitele plătite statului (încă din 2004 am propus în Senat Legea transparenţei fiscale, agreată de mulţi specialişti români şi europeni, dar respinsă prin votul tuturor partidelor);

2) neconcordanţa dintre banii plătiţi de administraţii prin contracte publice cu licitaţie şi valoarea reală a lucrărilor efectuate;

3) neconcordanţa dintre autorizaţiile de construcţie şi realitatea din teren;

4) renunţarea administraţiilor – fără nici un temei real – la apărarea onestă, în justiţie, a drepturilor de proprietate deţinute de stat sau de primării.

Oare de ce programele de guvernare pentru alegerile din toamnă nu propun (cel puţin pînă acum) aceste legi ale transparenţei şi evident ale luptei anticorupţie?

Multe concluzii interesante, surprinzător de bune sau de rele, se pot trage după alegerile locale. Dar una nu poate fi ignorată.

Cînd votanţii capătă convingerea ă "sistemul" poate fi zdruncinat şi corupţii (cel puţin în parte) pot fi înlăturaţi, rezultatul votului bate mafia partidelor, aşa cum s-a văzut la Bucureşti în favoarea lui Sorin Oprescu.

Un prim pas deosebit de important în direcţia transparenţei este ordonarea de audituri realizate de firme  "neticăloşite", precum şi susţinerea guvernamentală a activităţii şi concluziilor Curţii de Conturi a României, atît de flagrant absentă pe cît de flagrante erau cazurile de prejudicii aduse instituţiilor statului.

Transparenţa neobstrucţionată înseamnă expunerea publică a actelor care pot ascunde uriaşe fărădelegi, dar şi limpezirea unor acuzaţii aruncate public în scop de manipulare şi intimidare.  Pentru că: "Există un rău pe care l-am văzut sub soare ca o greşeală venită de la cel care guvernează: nebunia ocupă posturi foarte înalte, iar cei bogaţi sînt aşezaţi în nemernicie". (Ecleziastul 10:5-6)

 
P.S. Avocatul Anamariei Ştraus care a lovit-o mortal pe Tatiana Duplei pe trecerea de pietoni declara că "sînt sute de astfel de accidente şi de nici unul nu se ocupă Parchetul General". Aşadar, sute de ucideri din culpă fără învinuire penală? Sistemul tuturor abuzurilor s-a instalat în locul justiţiei?

 
Mai poate politica din România să facă ceva pentru dreptate? Cetă- ţenii, aşa cum arată toate cercetările de opinie, sînt foarte sceptici.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de