Mai proşti decît valiza cancelarului

Steaua a refăcut handicapul consistent care o separa la începutul lui 2008 de CFR Cluj. Dar punctele realizate de urmăritori nu ar fi fost suficiente dacă urmăriţii nu ar fi avut un debut de sezon neaşteptat de slab

Steaua a refăcut handicapul consistent care o separa la începutul lui 2008 de CFR Cluj. Dar punctele realizate de urmăritori nu ar fi fost suficiente dacă urmăriţii nu ar fi avut un debut de sezon neaşteptat de slab. Fotbaliştii clujeni nu au reuşit însă păstrarea cadenţei din turul campionatului şi astfel, cu şapte etape înainte de potou, nici unul dintre competitori nu se mai află în postura de a privi peste umăr.

Finalurile imprevizibile fac deli­ciul spectatorului de film, de teatru sau al devoratorului de romane poliţiste. Ei, consumatorii creaţiilor artistice, nu încearcă decît discrete eseuri în completarea operei. În rest, după calitate şi gust, doar aplauze sau indiferenţă.

Finalurile aprinse au farmec şi în sport. Numai că ele ajung uneori să isterizeze. Microbiştii, suporterii şi ceilalţi marginali de recuzită ai competiţiei sportive sunt construiţi după o altă reţetă. Ei se vor scenarişti, regizori şi chiar actori ai ficţiunii. Trăiesc pătimaş, nu se ascund în sine, folosesc toate stratagemele care-i împroprietăresc, chiar şi fraudulos, cu statutul de participant activ la competiţie. Uneori e de bine. Clocotul dă savoare spectacolului sportiv. Alteori însă viziunile abracadabrante îi fac pe cioflingari să pară mai proşti decît valiza cancelarului.

Pe vremea cînd CFR Cluj călărea dezinvolt campionatul, foarte puţini erau cei care apreciau fotbalul de calitate practicat de fotbaliştii lui Andone. Majoritatea comentariilor susţineau ideea că victoriile clujenilor au doar suportul arbitrajelor mincinoase. Pentru Steaua, doar căinare. Noua configuraţie a clasamentului, ascensiunea Stelei şi reculul CFR-ului au generat o schimbare totală de atitudine. Steaua defilează din blat în blat, în timp ce clujenii au devenit persecutaţii de serviciu. Galopează ţînţarii cu potcoave de argint, au fost iepurii înhămaţi la jug, zboară pisicile la joasă înălţime, spumegă mînia proletară. Iar oamenii sănătoşi la cap îşi zic din ce în ce mai des: nu cerceta aceste legi, căci eşti nebun de le-nţelegi.

Comentariile lui Cornel Dinu creează distanţa regulamentară între adevărurile campionatului şi ficţiunea insalubră. Rămîn pe-aproape de prietenul meu pentru că îmi place fotbalul. Pe-aproape de Dinamo, club mîncat de un amatorism păgubos, nu prea mai are ce căuta însă Cornel Dinu. De aceea îi doresc să dea cu compromisul de pămînt.