Mai puţină hoţie, mai multă prostie

Arbitrajele rămân calul de bătaie al nervoşilor din fotbalul nostru cel de balamuc. E drept că, după ce DNA a grăpat prin ograda fluieraşilor şi a cam chelit efectivele şmenarilor, calul nu prea mai e cal, a rămas o biată gloabă, o gloabă care nu reuşeşte însă inducerea vreunei reacţii de reţinere miloasă printre revoltaţi. Dimpotrivă! Din momentul în care comisiile de judecată ale fotbalului au trecut la LPF iar arbitrajul a rămas singurul amestec al FRF în afacerile primei ligi, pintenul înfipt în coasta arbitrajului apasă şi mai tare. Noua conjunctură schimbă semnificativ raportul de forţe. Spre fluieraşi vor fi redirecţionate de-acum şi multe dintre acuzaţiile care în trecut aveau ca paratrăsnet aranjamentele dubioase de pe la comisii.

Arbitrajul din meciul Universitatea Craiova - Dinamo a fost acuzat virulent de reprezentanţii ambelor echipe. Adrian Mititelu a susţinut sus şi tare că Universitatea a fost dezavantajată de arbitraj. Cristian Borcea, în schimb, a afirmat răstit că echipa sa a fost persecutată de prestaţia arbitrilor. Logic, cei doi investitori nu pot avea în egală măsură dreptate de vreme ce se contrazic. Dar atitudinea lor are justificarea unui subiectivism care, firesc, subordonează raţiunea. Nu acelaşi lucru se poate spune însă şi despre Mitică Dragomir. Cel mai cel dintre preşedinţii fotbalului românesc a pus lucrurile la punct cu o luciditate care, crede el, nu-i dă pace nici măcar în somn.

Discursul lui Corleone a început prin a da dreptate lui Adrian Mititelu, lui Cristi Borcea, dar şi arbitrilor care "sunt oameni, ca şi noi, şi mai pot să greşească". Apoi, după parşiva îndulcire, Mitică a vizat perspectiva, a ierarhizat sferele de influenţă şi a trecut la un concret dezarmant, cât mai avantajos pentru buna sa şedere la ligă. Mai întâi a spus că subordonaţii lui au tot dreptul din lume să critice arbitrajele. Mesajul este clar. şi încurajator pentru derbedeii vorbei. Se dă liber la înjurătură. De-acum conducătorii cluburilor vor fi trataţi cu blândeţe de comisiile ligii în cazul unor declaraţii defăimătoare, fără susţinere. După ce s-a pus bine cu toată lumea, Corleone a înclinat balanţa în favoarea mai apropiaţilor dinamovişti. "Dinamo are dreptate. Şi anul trecut Dinamo a pierdut campionatul din cauza arbitrilor." Şi eu cred că revolta dinamoviştilor după meciul de la Craiova este îndreptăţită.

Dar nici în ruptul capului nu pot să-l cred pe Mitică atunci când spune că Dinamo a pierdut campionatul trecut din cauza arbitrajelor potrivnice. De fapt nici el nu crede ce spune. încearcă doar să bage călduţe la adresa dinamoviştilor. Mai sincer a fost preşedintele ligii într-un interviu acordat lui Dan Filoti, interviu în care îl cam ironiza pe Borcea pentru că nu a avut dibăcia să finalizeze ceea ce începuse cu mult aplomb. De fapt, interviul respectiv, în totalitatea sa, este un savuros autodenunţ al blaturilor din fotbal. Norocul denunţătorului a constat în faptul că declaraţiile sale de bună voie au fost ignorate de cei care, mai procurori fiind ei, preferă declaraţiile obţinute cu forţa.

Nu ştiu câtă hoţie a fost deghizată până acum în prostie sau, altfel spus, în greşeală omenească a arbitrilor. Nici nu ştiu câţi arbitri au fost catalogaţi nemeritat ca şmenari câtă vreme ei erau doar proşti. Cred însă cu certitudine că la ora actuală, graţie conjuncturii - prea multă teamă, prea puţini bani -, avem de-a face cu mai puţină hoţie şi mai multă prostie. Şi asta e grav. Fiindcă hoţia, de bine, de rău, se mai pedepseşte. Prostia nu se vindecă niciodată.