Maicălul fotbalului european ne-a lovit prieteneasca sinceritate.

Nationala pregateste in noile studiouri ale fotbalului de la Buftea ultima reprezentatie a sezonului. Dar evenimentul nu mai are cautarea de al­ta­data. Fiindca tensiunile care acom­paniaza reunirea lotului rideaza urat perspectiva. Iar suporterii prefe­ra sa ia distanta fata de necaz. Doar paz­nicii de noapte ai fotbalului mai in­cearca sa vopseasca gardul prin cli­seul natang al sperantei care nu moa­re niciodata.

Lucrarea lor nu este insa suficient de bine protejata. Nici chiar cei mai iscusiti mincinosi nu pot vinde la pretul placerii corvoada silnica la care ii obliga fisa postului.

Michel Platini, presedintele UEFA, ne-a vizitat recent interesele. Gestul de prietenie fata de Mircea Sandu a fost mascat prin pretextul interesului fata de constructia care va gazdui o finala de Europa League. Maicalul fotbalului european n-a avut decat sa constate ca in materie de betoane stam bine. Ca National Arena promite fata buna pentru sar­ba­tori ale fotbalului. Dar declaratiile lui Platini n-au ramas sechestrate in conventii protocolare. Platini ne-a tratat cu o sinceritate prieteneasca pa­na la capat. Constata el cu ama­ra­ciune ca romanii au avut generatii de aur atunci cand nu aveau stadioa­ne. Acum romanii vor avea o mandrie de stadion, dar el nu mai poate be­neficia de mangaierea valorii.

Platini a zis si a plecat. A zis si ne-a lasat cu adevaru-n batatura. De aici inainte e treaba noastra. Putem fi nesimtiti, inventand presul care sa acopere mizeria. Reactie care ne-ar caracteriza de minune. Dar avem si sansa de a deranja normalitatea paguboasa care ne caracterizeaza. Fiindca imi place sa cred ca nu suntem niste prosti definitivi. Imi place sa cred ca deseori ne improprietarim cu prostia si din viciu. Ceea ce se intampla la ora actuala la echipa nationala nu reprezinta doar o consecinta a regresului. Dramatismul situatiei in care ne aflam este puternic accentuat de faptul ca nu suntem capabili sa gospodarim cuviincios putinul care ne-a mai ramas. Iar daca ne dorim sa mai spunem vreodata buna dimineata fotbalului trebuie sa fracturam caineste complicitatile vi­ciu­lui. Prietenia cu Platini este bi­ne­facatoare pentru Mircea Sandu. Dar devine si obligatie. Preluarea stafetei de la presedintele UEFA devine im­perativa pentru Mircea Sandu ca sef al fotbalului romanesc.