x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Mail-ul"

0
Autor: Marius Tucă 02 Noi 2004 - 00:00

De cand cu e-mail-ul asta, viata noastra nu mai are nimic din epoca romantica a scrisorii in plic, parfumata sau nu, adusa de postasul cu tolba. Nu mai poti sa faci o miscare fara e-mail-ul asta. Sau mail-ul, pentru ca-n stilul nostru de a prescurta cuvintele doar atat a mai ramas din el. Si eu am o adresa de "mail" publicata in ziar, si eu folosesc acest mijloc de informare cand e vorba de lucruri importante, proiecte, articole si chiar scrisori.

Dar de aici pana la "mail-ul" de fiecare zi, mail-ul trimis de dragul de a fi trimis, de dragul de a fi la moda e cale lunga.

Ma suna un prieten. "Ce faci?", "Bine!", "Vezi ca iti trimit un mail! Sa ma suni dupa ce-l primesti!". Deschid calculatorul si citesc: "Trebuie sa vorbim neaparat!". Sau: "Compania noastra ar vrea sa va faca o propunere. Aveti adresa de mail. Bun, atunci o sa va trimit un mail!". A inceput sa devina treaba asta cu mail-urile un fel de joc de societate in care se inghesuie toti cei care au, n-au ce face trimit mail-uri. Si le trimit ca sa le trimita! Fara un scop anume. Fara sa-ti dai seama de la bun inceput, fara sa vrei intri si tu in joc si incepi sa trimiti mail-uri. Va dati seama cati pasionati de treaba asta "mailisti" sa le spunem, trimit mail-uri in momentul in care cititi aceste randuri? Eu zic sa lasati articolul meu si sa dati fuga sa trimiteti un mail!

Ma intalnesc intamplator cu o prietena. Nici nu apucam bine sa ne pupam, ca o si vad rupandu-se de langa mine, spunandu-mi cu un zambet larg: "O sa-ti trimit un mail! OK?". Si-mi spune lucrul asta ca si cand pentru el ne-am fi intalnit, fie si intamplator, ca si cand ardeam de nerabdare sa-mi trimita mail-ul ei. Realizez cand scriu acest articol ca mail-ul a devenit instrumentul perfect de a amana un lucru sau de a nu-l face. Trimiterea unui mail, chiar daca nu rezolva problema pentru care a fost trimis, este totusi dovada ca s-a incercat. "Am trimis si un mail!", auzi de multe ori motivandu-se incercarea nereusita pentru rezolvarea unei probleme. Ba mai mult, mail-ul poate fi folosit ca o ultima solutie: "Am facut tot ce era posibil! Chiar am trimis si-un mail!".

Si tot in acest inceput de secol al vitezei electronice mail-ul poate sa tina loc de orice. Chiar si de sex. Am prieteni sau cunoscuti care prefera in locul unei intalniri de amor sa trimita mail-uri! Sunt prea grabiti, prea ocupati ca sa mai aiba timp pentru asa ceva, si atunci fac sex prin mail, ca dragoste nu poti sa-i spui. Cat despre cei care fac totul pe chat, inclusiv sex in grup, cu alta ocazie!

Sincer, ca unul care ma trag din vita veche a secolului trecut, imi este dor de scrisorile din adolescenta cazute din cutia postala, printre frunzele toamnei. Nu vreti sa va trimit un mail!?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   mail,   trimit,   mail-ul

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de