x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mama lui Balzac

0
Autor: Roxana Roseti 21 Iun 2009 - 00:00

Criza economică îi afectează cel mai mult pe tinerii între 20 şi 30 de ani etc., etc., veţi citi mai multe în pagina 32. Tot la părinţi o să apeleze săracii tineri să le dea ceva bani, ce să facă, doar n-o să se ducă cu jalba-n proţap prin străini.



Fără să vrem, ne aducem aminte că  Balzac avea şi el o mamă. "Nu mai am nici o resursă, tot ce aveam în materie de inele, bijuterii, dantele, caşmir, argintărie a fost amanetat sau vândut bucată cu bucată. Honoré, lucrurile nu mai pot continua aşa", îi scria biata femeie în cursul lui 1836, care a fost pentru scriitor un an de zbucium şi de extravaganţe. "Ţi-ai făcut un nume prea strălucitor şi luxul tău e din cale-afară de vizibil. Cum nu vreau ca memoria să-mi rămână pătată de o gospodărire nechibzuită a averii, am să fac un rezumat exact al tuturor bunurilor primite de la părinţii mei, al modului în care mi s-a măcinat averea, precum şi o mărturisire privindu-mi conduita". Balzac îi răspunde: "Dragă şi dulce mamă adorată, la Marsilia stau într-un hotel ce-ţi dă fiori; în sfârşit, cu câte o baie o mai scot la capăt". Ceea ce nu îl împiedică să-i scrie ceasornicarului Loulault, insistând să-i facă rost de o pendulă care "să strălucească între făclii şi vase cu flori - căci e vorba de camera unei frumoase blonde". Situaţia doamnei Balzac nu se îmbunătăţea deloc, ea continuând să-i scrie în 1841: "Cheltuielile mele se ridică la 100 de franci pe lună, te rog să dispui să mi se dea exact această sumă. Făcând o economie cum aproape că nu s-a mai pomenit, am izbutit s-o duc până azi, dar nu-mi rămân decât 15 franci, din care trebuie să-mi plătesc pâinea pe luna aceasta". Noi ce să zicem, vai de mama lui Balzac!

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de