x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Mâna în ghips nu duce cadourile

Mâna în ghips nu duce cadourile

de Florin Condurateanu    |    17 Aug 2015   •   06:35

„Mă şi jenez, de ce s-au deranjat românii pentru mine, atâtea cadouri frumoase, nu trebuiau să-şi cheltuiască banii. Mi-am făcut doar datoria, era important să joc bine şi să câştigăm, depindea calificarea de victoria în faţa ungurilor, apoi era vorba şi de mândria românească”.

Hagi avea braţul drept în ghips, neputând să-l oprească din driblinguri, fundaşii naţionalei Ungariei l-au tăvălit şi i-au rupt mâna. Nu avea cum conduce maşina şi venea să-l ia prietenul lui Balint.

Îl adusesem pentru a doua oară pe Hagi la Antena 1 după ce împreună cu Adrian Păunescu, în prima emisiune a Antenei, îl convinsesem să se întoarcă la naţională, încât de bucurie au ieşit bucureştenii la 2 noaptea pe străzi cu tricolorul. De astă dată i-au trimis românii zeci de cadouri, statuete, picturi, obiecte lucrate de mână, şi Hagi, în modestia lui, era stingherit de aceste daruri.

„Cel mai important este că le-am adus o bucurie românilor, era misiunea mea să obţinem victoria pentru Ţară. În casa mea sunt machidon, dar aşa i-am crescut pe copii, precum părinţii mei pe mine, dincolo de pragul casei suntem români iubitori de România”.

Împătimit de fotbal, Hagi a muncit temeinic în Academia de fotbal înfiinţată de el şi a ridicat talente dintre copiii selectaţi de el, astfel că alături de Steaua reprezintă singurele echipe pe profit financiar. Modestia şi cumpătarea le-a moştenit şi de la părinţi. Iată o întâmplare cu tatăl, simpaticul Iancu Hagi.

Naţionala trebuia să joace un meci decisiv pentru calificare cu Slovacia. Avionul cu tricolorii a ajuns înaintea avionului cu rudele, ziariştii, şi la rugămintea lui Hagi, Iordănescu a acceptat să aştepte restul delegaţiei. Gică l-a tras într-un colţ de aeroport pe tatăl lui şi i-a îndesat în palmă nişte bani.

Începuse să fulguiască şi i-am spus lui nea Iancu să-şi cumpere nişte ghete, avea pantofii cam subţiri. Mi-a dat dreptate, dar s-a întors din oraş fără încălţările groase, „am găsit nişte ghete care-mi veneau, dar nu le-am cumpărat fiindcă nu păreau trainice”.
 

×