x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Mâncare tristă, mâncare fericită!

0
Autor: Maria Timuc 28 Dec 2010 - 19:50

O fată îndrăgostită lulea găteşte la inau­gurarea unui restaurant de lux. La felul întâi, oaspeţii încep să plângă în­­cetişor, să-şi reverse emoţiile cu toa­tă sinceritatea, ca şi cum s-ar fi aflat într-un cabinet de psihoterapie, nu într-un restaurant. Hainele pompoase, bijuteriile scumpe, aparenţele şi aerele specifice bogaţilor nu mai con­tează; emoţiile se revarsă cu sin­ce­ritate. Toţi plâng, dar au un plâns fe­ricit, extatic, vindecător. Oaspeţii se simt în al „nouălea” cer! La felul doi, toţi devin ca nişte roboţi, care au miş­cări lente, din ce în ce mai lente. Sute de oameni sunt... în meditaţie în vre­me ce mănâncă. Sunt în extaz, pur şi sim­plu! Fata care găteşte îşi pune mâi­­nile în cap şi vrea să dea bir cu fu­­giţii, dar o femeie care nu gustase bu­­­­ca­tele o linişteşte: „Glumeşti? Îţi dai seama ce minunat este? Senti­men­tele tale se transmit mân­că­ru­ri­lor!”.

Acesta a fost subiectul unui film difuzat de Euforia TV în seara de 26 de­cembrie. Anul trecut (tot în perioada Sărbătorilor de iarnă) am văzut un film asemănător, care avea ca su­biect iniţierea în prepararea unui fel de mâncare, una care era imposibil de pre­parat fără a fi un mare maestru „ini­ţiat”! De ce? Pentru că ingredientele preluau trăirile interioare ale bu­că­ta­rului. Dacă acesta avea un mo­ment de furie, consumatorii deveneau furioşi. Dacă bucătarul plângea, plân­geau în cor toţi cei care mâncau. De aceea bucătarul trebuia să fie un ini­ţiat, adică o fiinţă cu sufletul curat, ca­pabilă să-ţi controleze gândurile şi emoţiile negative. Aş fi spus, poate, că filmele... exagerează dacă luni sea­ră n-aş fi fost invitată la un restaurant „pentru domni, doamne şi muş­terii”, cum scria pe meniu, unde pa­tro­nul era chiar... un soi de „guru” al mân­că­rurilor, întocmai ca bucătarii din filme. Picanteriile şi subtilităţile marii arte culinare au fost la fel de in­te­re­sante şi delicioase, ca şi specia­­­lităţile care le generau oaspeţilor trăiri interesante, poate nu la fel de evidente ca acelea din filme, dar... pe aproape. Întâlnirea cu acest domn a fost ca o completare frumoasă, pe care realitatea o adus-o ficţiunii, pentru a ne convinge că sentimentele noastre se imprimă în bucate!

Este, oare, posibil să le transmi­tem bucatelor lacrimile de fericire, sta­rea de extaz, de bucurie, de tristeţe, de furie, gândurile frumoase, ca şi pe cele urâte? Se pare că... se întâmplă aşa. Dacă ne gândim la faptul că toate formele din univers emit o energie şi au structură vibraţională proprie, atunci şi alimentele, şi obiectele, şi ani­malele, şi florile, şi oamenii, şi fluturii, şi zidurile au o energie specifică. În consecinţă, ele sunt pasibile să re­cepţioneze şi să transmită energie. Dincolo de percepţiile pe care le avem prin simţurile obişnuite, de tip gust, miros, pipăit sau prin văz (impactul vizual al mâncărurilor este la fel de important ca şi gustul), noi percepem şi la nivel energetic. Acest tip de percepţie înglobează întregul spectru emoţional, mental şi spiritual pe care-l transmite „bucătarul” atunci când prepară o mâncare. A găti cu dragoste înseamnă, iată, a transmite dragostea celor care mănâncă. A găti cu furie înseamnă a le transmite furia celorlalţi. Poate că de aceea mâncăm bucate triste sau bucate fericite.

Poate că de aceea unele dintre ele ne tulbură fizic şi emoţional, iar altele ne fac să ne simţim vii şi fericiţi. Unele ne energizează şi altele ne adorm la fel de viguros şi de tulburător ca şi alcoolul. Dacă sentimentele noastre se transmit prin mâncare, atunci ar trebui să intrăm în bucătărie ca într-un altar (acum îmi amintesc că femeile de la ţară îi spun Tatăl Nostru cozonacului şi fac cruce pe el). Sunt şi oameni inconştienţi de comuniunea noastră cu hrana, care înjură şi drăcuiesc în timp ce gătesc, se gândesc la toate relele şi apoi văd cum cei ce mănâncă suferă de indigestie, au balonări, se simt obosiţi, constipaţi sau nervoşi! Alimentele ar putea fi cu adevărat forme capabile să recepţioneze emoţii şi gânduri şi să le transmită celorlalţi. Şi, dacă-i aşa, să intrăm în bucătărie cu dragoste şi să facem precum o cunoştinţă de-a mea, care „le cântă” întotdeauna bucatelor. Să intrăm în bucătărie atenţi la gândurile şi la sentimentele noastre şi să ne amintim că mâncarea este un „dar” pentru sufletul şi trupul celorlalţi atunci când o preparăm cu dragoste.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de