x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Manipulare de toamna

0
Autor: Marius Tucă 20 Oct 2006 - 00:00

Era tocmai toamna aia apasatoare pana la prasele, toamna aia care ti se infige ca un cutit in spate. (…) Era, cata poezie in tot ce face ea, toamna aceea in care te doare totul si nu mai simti nimic. (…) Ca o ispita, dar si ca o izbavire in acelasi timp, in acelasi anotimp, era toamna aia care face tot ce vrea cu tine fara ca tu sa te poti impotrivi cu ceva, cu cineva.

Era toamna! Pe ici-pe colo! Era atat de toamna de parca nu mai erau nici trenuri, nici campii, nici zboruri si nici macar ii. Era, ce intamplare, tocmai toamna aia care topeste totul in jur. Doamna aia care imbraca totul in frumos, dar la randul sau, ia cate ceva din frumusetea lucrurilor si vremurilor pe care le randuieste si le domina.

Era tocmai toamna aia apasatoare pana la prasele, toamna aia care ti se infige ca un cutit in spate. Nu curge sange, nu e nevoie de nici o interventie chirurgicala, nici macar de o recomandare si cu atat mai putin de o reteta, dar doare al naibii de frumos, pana la os. Era, cata poezie in tot ce face ea, toamna aceea in care te doare totul si nu mai simti nimic. Te anesteziaza ca si cand ti-ar curge direct in vene, imprastiindu-se prin tot corpul ca un gaz. Era tocmai toamna aia care vine cand nu vrei tu sa vina si pleaca atunci cand vrea ea sa plece. Ca o ispita, dar si ca o izbavire in acelasi timp, in acelasi anotimp, era toamna aia care face tot ce vrea cu tine fara ca tu sa te poti impotrivi cu ceva, cu cineva.

Te lasi posedat de duhul ei, abandonat si cuminte, facandu-ti scenarii despre deriva, dar si despre zbor. Ca o pasare care pluteste cu aripile desfacute, cu un varf spre cer si cu celalalt spre pamant, ca o pasare care zboara intre orizonturi, spre nesfarsit. Da, da era tocmai toamna aceea, orice s-ar spune si oricate s-ar face pe seama ei. Si oricat ar incerca buletinele de stiri sa spuna altceva decat era si oricat s-ar stradui mansetele ziarelor sa dovedeasca tocmai contrariul, era tocmai toamna aceea...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de