Mânuitorii de cash cerşesc în pocăinţă

Interesul pentru meciul Dinamo - Steaua este de cod galben spre portocaliu. S-au acontat mesele prin cârciumile cu plasme mai generoase, pariorii sponsorizează generos casele de pariuri, iar suporterii naturali încearcă să recompună, cam sărăcăcios ce-i drept, imaginea aglomerărilor care marcau altădată derby-urile fără pereche.

Sosul marelui eveniment pare însă mai mult făcut decât simţit. Pentru că fotbalul nu mai posedă nebunii capabili să forţeze frumoase revanşe de orgoliu. Pentru că nici hărnicia nu-i totuna cu meseria. Competiţia duce povara unui pragmatism robotic. În fotbal se joacă tot mai mult interesele parazitare, fotbalul devenind deseori, în vremea din urmă, doar urcuş artificial al fuduliei prosteşti. Dar nu dezarmăm. Încercăm să hrănim prin interesul nostru suportericesc ce a mai rămas nealterat în fotbal, amendând după posibilităţi şi înţelegere elementele poluante.

Avancronica neintenţionată a meciului Dinamo - Steaua nu a beneficiat de abundenţa repetiţiilor tălâmbe cu care ne obişnuiserăm. Saltimbancii lojilor au evoluat la preţ redus, cu o poftă de scandal destul de hepatică. Nu mă amăgesc cu gândul că au învăţat ei între timp ce-i cumpătarea, ce-i precauţia. Cred mai degrabă că îi cam strânge cureaua şi instinctul de conservare îi cam ţine-n hăţuri. Rezultatul meciului atârnă greu în balanţa acestui campionat şi fiecare dintre mânuitorii de cash cerşeşte şansa în pocăinţă. Oricum, indiferent care ar fi cauza frânării, zic să fie primită această linişte.

Avantajul şefilor de a bate în retragere nu poate fi împrumutat şi angajaţilor. Cornel Ţălnar şi Mihai Stoichiţă nu-şi pot permite învoiri de la serviciu pe motiv de panică. Ei n-au decât să migălească la ce mai este de dres întru salvarea speranţei. Dar chiar şi slăbiciunile au meritul lor în context. Faptul că nu există argumente solide care să creeze postură de favorită vreuneia dintre echipe generează un interes în plus pentru meciul din această seară. Iar marea curiozitate de a vedea care dintre cele două combatante va reuşi să se salveze din mediocritate este şi ea bună la ceva. Tensiunea în care este aşteptat deznodământul final leagă spectatorul de spectacol.